Parcul Național Călimani - plan de management

1. INTRODUCERE ŞI CONTEXT

1.1 Scurtă descrierea a planului

Planul de management al Parcului Naţional Călimani constituie documentul oficial de stabilire a obiectivelor Parcului şi a măsurilor de management care trebuie întreprinse pentru realizarea acestor obiective.

Planul de Management al Parcului Naţional Călimani sintetizează informaţia existentă la data întocmirii planului, stabileşte domeniile majore şi obiectivele de management, precum şi planificarea actiunilor pentru indeplinirea acestora pe următorii 5 ani. Acţiunile prevăzute în planul operaţional şi eficienţa lor vor fi monitorizate conform CAP.5.

Regulamentul general al Parcului Naţional Călimani este prezentat într-un capitol distinct, modificările impuse de schimbări de situaţie periodice efectuându-se conform prevederilor din subcapitolul 1.5.

Planul de management cuprinde de asemenea hărţi relevante pentru informaţiile prezentate, precum şi o serie de anexe, cu informaţii detaliate legate de Parcul Naţional Călimani şi de gospodărirea lui.

Planul va sta la baza activităţii Administraţiei Parcului Naţional Călimani şi se constituie ca document de referinţă pentru planificarea tuturor activităţilor pe termen scurt şi mediu legate de Parc pentru toţi deţinătorii/administratorii de terenuri şi pentru toţi cei ce doresc să iniţieze şi să desfăşoare activităţi pe teritoriul parcului.

Statutul de parc naţional, ca zonă destinată prioritar conservării naturii, în cazul Parcului Naţional Călimani este cunoscut de majoritatea factorilor interesaţi din momentul constituirii Consiliului Consultativ de Administrare.

De asemenea, grupuri şi organizaţii interesate constituite la nivel regional sau naţional, au desfăşurat activităţi ce aveau ca scop final cunoaşterea patrimoniului natural şi ocrotirea lui pe raza parcului.

În anii ’70 s-a declanşat în Călimani o activitate de mari proporţii în scopul exploatării zăcămintelor de sulf. Această acţiune, care s-a derulat pe o perioadă de circa 20 de ani (1970- 1994) a avut drept urmare producerea unui dezechilibru ecologic. Prin exploatarea de suprafaţă a fost decopertat vârful Negoiu Românesc şi a fost distrus complexul vulcanocarstic Peşterile Luanei şi a fost afectată structura şi funcţionalitatea ecosistemelor forestiere, acvatice şi praticole.

Atitudinea administraţiei silvice faţă de terenurile din Parc, a favorizat menţinerea starii de conservare a pădurilor, în unele zone, iar în altele, declanşarea unor măsuri de reabilitare ecologică.

După 1990, condiţiile socio-economice şi retrocedarea unor terenuri forestiere au determinat o schimbare de atitudine a deţinătorilor/utilizatorilor de terenuri, presiunea asupra resurselor naturale crescând în mod semnificativ.

Pe măsura îmbunătăţirii situaţiei economice în ţară, şi în urma promovării valorilor parcului, este foarte probabil ca presiunea turistică să crească, acest lucru constituind un factor de risc în ceea ce priveşte conservarea aspectului natural, sălbatic, relativ nealterat de prezenţa umană, a unor întinse zone de pe cuprinsul parcului.

Planul de Management al Parcului Naţional Călimani s-a elaborat în vederea unei planificări integrate a acţiunilor ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea obiectivului major, respectiv conservarea biodiversităţii şi a peisajului.

Pentru elaborarea planului de management a fost necesară desfăşurarea unui proces participativ, a tuturor factorilor interesaţi din zona parcului, şi mai ales reprezentanţii comunităţilor locale.

1.2 Scopul şi categoriile ariei protejate

1.2.1 Scopul şi încadrarea generală

Conform prevederilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei salbatice, Parcul Naţional Călimani corespunde categoriei II IUCN "Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere"., şi este inclus în SCI Călimani-Gurghiu declarat prin Ordinul nr. 1964/2007, privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, ce au drept scop protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.

În perimetrul parcurilor naţionale sunt admise numai activităţile tradiţionale practicate numai de membrii comunităţilor din zona parcului naţional şi de persoanele care deţin terenuri în interiorul parcului, activităţi tradiţionale care vor fi reglementate prin planul de management. Managementul parcului urmăreşte şi menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.

De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.

1.2.2 Categoriile ariei protejate

Parcul Naţional Călimani cuprinde două categorii de arii naturale protejate: cat. I-a IUCN "Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice", şi a IV-a IUCN, “Rezervaţie naturală - arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire”. prezentate la capitolul legat de zonarea internă a parcului.

1. Rezervaţii ştiinţifice: incluse în zona cu protecţie strictă- sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de altă natură. Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrităţii zonei protejate. Managementul rezervaţiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului ştiinţific competent şi al administratorului rezervaţiei ştiinţifice. Rezervaţiile ştiinţifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) "Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice".

- Jnepeniş cu Pinus cembra, desemnată ca rezervaţie prin Decizia 433/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Judeţean Suceava, evidenţiată ca atare în Legea 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător şi ulterior, menţionată cu numele de mai sus în Legea 5/2000. Întrucât rezervaţia este deosebit de importantă pentru asociaţia vegetală cu Picea abies (molid) şi Pinus cembra (zâmbru), descrisă pentru prima dată în România, în Munţii Călimani, considerăm că denumirea adecvată şi pe care se va folosi în continuare este Rezervaţia Ştiinţifică Molidiş cu zâmbru. Aceasta cuprinde o suprafaţă de 384,2 ha.

2. Rezervaţii incluse în zona de protecţie integrală (categoria IV IUCN ):

- Rezervaţia peisagistică 12 Apostoli – (cunoscută în literatură ca Rezervaţia geologică 12 Apostoli) desemnată ca rezervaţie prin Decizia 433/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Judeţean Suceava evidenţiată în Legea 5/2000, cuprinde complexul de roci eruptive unice prin forma şi frumuseţea lor formate prin modelare eoliană, dezagregare fizică, eroziunea aglomeratelor. Cuprinde o suprafaţă de 200,00 ha.

- Rezervaţia peisagistică mixtă Iezerul Călimanului, lac de baraj natural, în interiorul unor populaţii de jneapăn, ienupăr pitic şi bujor de munte, cu o suprafaţă de 322,0 ha

3. Zona cu protecţie strictă, cu o suprafaţă de fond forestier de 1.128 ha cuprinde zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus, din care 384.2 constituie Rezervaţia Ştiinţifică Jnepeniş cu Pinus cembra, constituită în principal din arborete de molid sau de amestec cu zâmbru, într-o stare naturală sau seminaturală. Se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi ecoturism, cu limitările descrise în planul de management.