Parcul Național Munții Măcinului

CADRUL NATURAL

Peisajul care înconjoara Parcul National Muntii Macinului(MMNP) este alcatuit din orase mici, teren agricol, terenuri de pasunat, albia fluviului Dunarea si padure productiva (vezi harta).

Sase municipalitati îsi au teritoriul administrativ în MMNP : orasul Macin (Pop. 11,673), Luncavita (7194), Jijila (5967), Greci (5739), Cerna (4507), si Hamcearca (1450). Orasul Macin este principala asezare urbana din zona. Exista un total de 14 sate apartinând de alte 5 comune.

În mod traditional, Muntii Macinului sunt o sursa importanta de granit de buna calitate, desi importanta sa a fost diminuata în ultimii ani. Orasul Macin este port fluvial la Dunare si reprezinta o locatie de export a pietrei. Toate carierele de piatra din actualul teritoriu al MMNP au fost închise, ramânând doar 2 active,care opereaza imediat în afara granitelor parcului si care au între 120-150 angajati. Gradul de pericol pe care aceste cariere îl reperezinta pentru biodiversitatea din parc nu este cunoscut, dar se crede ca impactul asupra biodiversitatii parcului nu este semnificativ. De fapt, în alte parti ale Europei de Est se considera ca aceste caiere joaca un rol important în adapostirea de specii rare de fluturi care traiesc în tinuturi uscate. Într-adevar, acelasi studiu a descoperit ca stepa învecinata este o sursa semnificativa de colonisti si un habitat aditional pentru fluturi. Turismul începe sa devina un sector promitator având în vedere atractiile turistice învecinate care include mânastirile Nordul Moldovei si Nordul Dobrogei, fauna si flora Deltei Dunarii si posibilitatile de recreere pe malul Marii Negre. Muntii Macinului având o înaltime maxima de 467 metri sunt pitoresti cu formatiunile ciudate de granit si vârfurile ce se înalta din pantele împadurite situate pe platoul inundabil al Dunarii.

Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, rezultat ai orogenezei Hercinice.

Altitudinea variază în parc între 7 şi 467 metri, pantele fiind abrupte, cu o diferenţă de altitudine mare pe o distanţă mică.

Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, având ca rezultat surprinzătoare peisaje arhaice.

Clima are pregnante caracteristici stepice, cu influenţe mediteraneene. Specifică acestor munţi este ariditatea nemaiîntâlnită în munţii din România, cu veri fierbinţi şi uscate, toamne lungi şi uscate, iar iernile foarte sărace în zăpadă.

Cursurile de apă se încadrează atât în bazinul hidrografic al Dunării (Jijila, Luncaviţa, Cerna, Sorniac) cât şi cel al Mării Negre (Taiţa). Debitele cursurilor de apă sunt reduse majoritatea având caracter temporar, deseori formând cascade.

Climatul acestor munţi a determinat o varietate specifică, unică în Europa, cu interferenţa tipurilor ecosistemice pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia.

Aceeaşi interferenţa face posibil ca pe mai puţin de 1% din teritoriul ţării, să se întâlnească peste 50% din speciile de floră şi faună ale României!

Acest paradis al biodiversităţii adună:

• Peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune;

• 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna;

• 47 de specii de mamifere;

• 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi;

• 11 specii de reptile;

• 7 specii de amfibieni.

6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Naţional Munţii Măcinului!

În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană)

Parcul Naţional Munţii Măcinului are o suprafaţă de 11.149,15 hectare, şi este împărţit în două zone: Culmea Pricopanului şi Munţii Măcinului. Limitele PNMM sunt cele publicate în HG 230/2003 şi completată prin Hotărârea de Guvern 1529 din 1 noiembrie 2007.