Parcul Natural Comana

Introducere

Parcul Natural Comana a fost constituit prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 2004 în baza documentaţiei elaborate de către Institutul de Biologie al Academiei Române. Suprafaţa totală a parcului este de 24 965 ha şi include pădure, teren arabil, aşezări umane, păşuni, râuri, şi bălţi. Ĩn Parcul Natural Comana sunt recunoscute în present trei arii naturale cu statut de protecţie: I. Oloaga Grădinari (249,4 ha), delimitată pentru protejarea speciei ,,Ruscus aculeatus” şi a habitatului forestier; II. Padina Tătarului (2314,4 ha), desemnată pentru protejarea speciei ,,Paeonia romanica”; III. Balta Comana (1206,4 ha), habitat caracteristic pentru păsările acvatice. Alături de cele trei arii naturale menţionate se delimitează încă şapte arii protejate, considerate a avea importanţă peisagistică, floristică şi faunistică. Acestea sunt: Fântânele - 163,6 ha (pădure), Măgura-Zboiu – 106,5 ha (pădure şi valea pârâului), Puieni – 15,3 ha, Crânguri – 117,2 ha (pădure), Valea Hoţilor – 25,6 ha (pădure), Valea Gurbanului – 110,4 ha (pădure şi valea pârâului) şi Sărăturile Comana-Grădiştea – 99,6 ha.

Ĩncadrarea în teritoriu- zonificarea

Rezervaţia Comana reprezintă cea mai întinsă suprafaţă protejată care se gaseşte în Câmpia Română. Cel mai important obiectiv care stă la baza constituirii acestei rezervaţii îl reprezintă reconsitutuirea din punct de vedere ecologic a zonelor distruse in mod necontrolat de om.

Zonarea internă

Conform Ordonanţei nr. 57/2007, “Ordonanţa de urgenţă privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice” în cuprinsul Parcului Natural Comana sunt delimitate: zone de protecţie integrală, zone tampon (zone de management durabil), zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane.

Poziţia şi rolul specific

Parcul Natural Comana este localizat în zona sudică a României, în Câmpia Română, districtul Câmpiei Burnazului, între oraşele Bucureşti şi Giurgiu, la aproximativ 30 de kilometric distanţă faţă de fiecare dintre ele. Relieful caracteristic este cel de cămpie plană, cu uşoare denivelări formate în cursul evoluţiei geologice prin săparea albiilor râurilor Argrş, Neajlov, Calniştea şi Gurban. Parcul Natural Comana se află la limita dintre silvostepă şi stepă, ceea ce îi conferă particularităţi fitocenologice speciale şi mare variabilitate floristică.

Deşi relieful nu este spectaculos,diversitatea biologică este mare. Se poate considera că Parcul Natural Comana reprezintă a treia zonă umedă importantă din sudul României, după Delta Dunării şi Balta Mică a Brăilei.

Vechimea formării reliefului şi particularităţile reţelei hidrografice au modelat câmpia preexistentă, conducând la aparitia reliefului actual cu văi relative largi si adânci, situate la altitudini de 42-45 de metri si câmpie plană, cu altitudinea de 90-95 de metri. Pădurile din cuprinsul parcului Natural Comana reprezintă o treime din suprafaţa parcului şi constituie rămăşiţe ale Codrilor Vlăsiei, menţinute într-un trup relative compact. Cele 8023,5 de hectare de pădure au asigurat condiţiile optime menţinerii şi dezvoltării unui număr mare de specii vegetale rare, a unor organisme, animale sau habitate caracteristice.

Accesul in Parcul Natural Comana se poate face pe calea ferată Bucureşti-Comana-Giurgiu, pe drumul European Bucureşti-Giurgiu şi derivaţie pe drumul judeţean prin localitatea Grădiştea (DJ 411), sau derivaţia pe drumul judeţean din localitatea Mihai Bravu (DJ 412).

Spaţiul analizat – Delimitare

Limitele Parcului Natural Comana au fost descrie de Institutul de Biologie al Academiei Române pe baza documentaţiei realizate în perioada 2000-2002 în cadrul lucrărilor de constituire a reţelei ariilor naturale protejate “Natura 2000”.

Limita nordică şi nord-estică se situează pe drumul existent de-a lungul malului drept al râului Argeş, începând de la podul de peste Argeş, din dreptul localitaţii Goştinari şi continuându-se spre nord-vest până la podul peste calea ferată din dreptul localităţii Grădiştiea şi după aceea pe calea ferată până în localitatea Grădiştea. De aici limita continuă pe drumul judeţean 411, Grădiştea-Comana, până la intersecţia de drumuri, situată la est de Budeni,Brăniştari, până la intersecţia cu DN(E) 70-85, în localitatea Călugăreni, iar apoi se orientează pe acelaşi drum, pe direcţia N-V spre Singureni, străbătând localitatea Crânguri.

Limita vestică porneşte din comuna Singureni, de la intersecţia drumului judeţean 411 cu drumul pietruit spre Iepureşti, până la podul de peste Neajlov, se ramifică apoi spre partea stângă, spre sediul fermei agricole, pe un drum agricol ce ajunge la Hulubeşti, depăşind ferma şi ajungând la perdeaua forestieră de pe terasa superioară a Neajlovului, pe care o include in parc. Limita continuă pe curba de nivel până în apropierea colţului pădurii, separând colţurile agricole , îşi schimbă orientarea spre sud-vest pe o distanţă de 1,2 kilometri, se reorientează pe direcţia sud-est, mergând până la fântâna din deal, apoi coboară printre culturile agricole până la intrarea în Hulubeşti, pe lângă cimitirul vechi. In continuare limita străbate localitatea Hulubeşti pe direcţia N-S şi pe un alt drum agricol, cu aceeaş direcţie, intersectează drumul judeţean 603, la un kilometru înainte de localitatea Ianculeşti, traversând raul Calnişte.

Limita sudică porneşte de la est de localitatea Ianculeşti, la circa un kilometru înainte de aceasta, pe drumul judeţean 603, traversează localitatea Uzunu intersectând Drumul European E 70-85, Işi menţine direcţia până în comuna Mihai Bravu, în dreptul podului peste pârâul Dadilovat, mergând la nord de pădurea Dadilov. De la aceasta, limita se continuă spre sud urmărind cursul pârâului Dadilovat până la intersecţia cu drumul gării pe care îl urmează şi continuă să meagră paralel cu calea ferată (Bucureşti-Giurgiu) pe partea vestică, traversează apoi calea ferată ajungând la ferma agricolă (fost CAP), de unde se continuă pe acelaşi drum până la staţia de pompare de la vest de localitatea Pietrele. De aici limita se îndreaptă spre est urmărind malul sudic al văii Comasca, trecând pe la sud de localităţile Pietrele şi Puieni, până la podul din localitatea Prundu.

Limita estică porneşte de la podul peste pârâul Comasca din localitatea Prundu şi urmează spre nord drumul judeţean 412, până în albia minoră a râului Neajlov, aval de vărsarea în Argeş.

Complexul Zboiu-Măgura din Parcul Natural Comana porneşte de la limita estică a acestuia şi urmează albia majoră a pârâului Zboiu (15 metri lăţime pe partea stângă şi 15 metri pe partea dreaptă a firului apei) de la izvor până în dreptul pădurii Măgura,după care limita este dată de limita exterioară a pădurii Măgura, incluzând-o în totalitate în aria protejată.

Cadrul natural.

Balta Comana a treia zona umeda a Romaniei dupa Balta Mica a Brailei si Delta Dunarii si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii.

Geologia

Din punct de vedere geologic Câmpia Română prezintă la suprafaţă depozite de origine cuaternară (loess şi depozite mezozoice aparţinând Cretacicului, Jurasicului şi Triasicului Superior) depozitate pe substrat cristalin. Peste fundamentul prebalcanic, în Câmpia Burnazului există formaţiuni anterioare Cretacicului, situate la adâncimea de aproximativ 100 de metri, deasupra cărora există depozite Pliocene formate din argile, nisipuri şi pietrişuri. Peste ele sunt depozitele cuaternare constituite din pietrişuri de Frateşti, cu grosimi de 1-17 metri şi adancimea de 40-45 de metri, alcătuite din gnaise, silex, cuarţ, gresii varuconice şi glauconitice, marne calcaroase şi calcare. Peste acestea se găsesc depozite marnoase (nisipuri marnoase sau marne nisipoase), iar deasupra lor s-au acumulat materiale fine eoliene, luto-argiloase şi loessoide, cu grosime de 10-20 de metri, depozitate în Holocen. Luncile râurilor sunt formate din materiale holocene.