Peninsula Italică

Peninsula Italica sau Peninsula Apenina este una din cele mai mari peninsula din Europa.Se situeaza pe numarul patru ca şi mărime în Europa (149000 km2) şi se intinde pe circa 1050 km în latitudine, fiind situata de la Alpi în nord pana la Marea Mediterana centrala în sud. Lăţimea ei variaza între 125 km (laţime minima) şi 230 km (laţime maxima). Peninsula este foarte cunoscuta pentru forma ei de cizmă, defapt este cunoscuta sub numele de LO Stivale, în italiană însemnând cizmă.

Peninsula Italică e formată din trei state:

- Italia, principala

- San Marino, o enclavă a Italiei în nord-vest

- Vaticanul, o enclavă în oraşul italian Roma

Peninsula Italica este cea mai simpla peninsula a Europei sub raport fizico-geografic. Ea se caracterizează prin predominanta reliefului muntos ce aparţine sistemului cutat alpin, reprezentat de Munţii Apenini. Aceştia constituie axa orografica şi tectonica principala, de aceea şi denumirea Peninsula Apeninică, folosită de unii geografi.

Sub raport bioclimatic, ea prezintă trăsături tipic mediteraneene, datorita barierei pe care o formează Munţii Alpi, ce opresc pătrunderea maselor de aer nordice. Se mai distinge de celelalte prin intensitatea mare a proceselor vulcanice şi seismice actuale.

Relieful şi structura geologica. Scheletul Peninsulei Italice îl constituie Munţii Apenini care se desfăşoară pe o lungime de peste 1000km şi o lăţime de circa 100km. Aceştia se desfăşoară din Liguria de SE, iar de la latitudinea golfului Tarent cotesc spre SV, sub denumirea de Munţii Calabriei, care se prelungesc în Insula Sicilia, sub denumirea de Munţii Peloritani.

Curbura cea mai pronunţată o prezintă Apeninii de nord, unde fac legătura cu Alpii. Apeninii nu acoperă întreaga peninsula, ci între litoral şi munţi se întinde un relief îngust de câmpii şi dealuri, care prin structura lor sunt strâns legate de sistemul muntos, acestea sunt: Subapeninii în est şi Preapeninii în vest.

Fâşii foarte înguste de câmpii litorale apar aproape peste tot, chiar şi în lungul ţărmului Golfului Genua, cunoscuta sub numele de ‘Riviera Italica’. În general, aceste câmpii înguste, litorale pot fi numite Câmpia litorala Adriatica şi Câmpia litorala Tireniana

Apeninii se desfăşoară sub forma mai multor sisteme de cute paralele, de vârsta terţiara(mişcări orogenice care au început în paleogen şi s-au terminat în miocen). In pliocen, apele marilor ajungeau pana la poalele munţilor, ocupând regiunile joase ale dealurilor şi câmpiilor actuale. Masivul Gorgano de pe litoralul Adriaticii era o insula. La sfârşitul pliocenului, întreaga regiune a Apeninilor a suferit o mişcare de ridicare , de circa 800-1000m, care a dus la compartimentarea acestui sistem muntos în blocuri, în lungul a numeroase falii, cu ridicări şi scufundări variate. Această mişcare a fost însoţita de intense procese vulcanice, reprezentate astăzi prin vulcanii Vezuviu şi Etna.

Apeninii sunt formaţi în cea mai mare parte din roci terţiare friabile (nisipuri,argile,gresii şi calcare), care constituie flişul-formaţiunea predominanta. La acestea se adăuga cristalinul din Peninsula Calabria şi din nord-estul Siciliei, precum şi formaţiunile vulcanice dezvoltate în Preapenini şi în estul Siciliei. Cristalinul constituie scheletul de baza a celorlalte doua insule mari Sardinia şi Corsica - prin doua masive hercinice ataşate sistemului cutat alpin. Calcarele au cea mai mare întindere în Apeninii Centrali. Cutele Apeninilor se desfăşoară sub forma de arcuri largi, paralele, revărsate spre Marea Adriatica şi cărora le corespund şirurile de munţi. Dar cu toate acestea , Munţii Apenini nu formează o culme continuă, ci o serie de masive şi culmi mai mici , separate intre ele prin pasuri destul de joase. Diversitatea rocilor imprima reliefului cele mai variate aspecte morfologice.

Clima este în general mediteraneana (subtropicala), caracterizata prin ierni blinde, relativ umede, veri fierbinti şi uscate, cu temperaturi medii lunare pozitive în tot timpul anului. Precipitatiile sunt abundente, dar cu regim neuniform. Maxima pluviala corespunde anotimpului rece, iar minima anotimpului cald. Lipsa precipitatiilor în timpul lunilor fierbinţi de vară impune folosirea irigaţiilor.Climatul tipic mediteranean caracterizeaza campiile litorale şi versantii muntilor pana la altitudinea de 800m în sud şi 400m în nord.Peste aceste limite este o clima de tip montan.

Zonalitatea verticala introduce însă unele modificări, în sensul că limitează repartiţia climei mediteraneene numai la o fâşie îngusta în lungul litoralului şi la insule, dar cu nuanţe diferite de la nord la sud şi de la vest la est, ca şi de la continent la insule.Cea mai tipica nuanta mediteraneana apare în Sicilia şi în sudul Peninsulei Italice ,iar pe tarmul de vest,precipitatiile sint mai bogate decit în est,datorita barierei formate de Apenini, care impiedica vânturile vestice în deplasarea lor.

Pe ,,Riviera Italiana”,situata pe litoralul Marii Ligurice, clima este blândă(8gr,în luna ianuarie), cu pecipitaţii bogate (2000-3000 mm annual ) şi geruri foarte rare, în raport cu cea de la Florenta şi Roma, unde în luna ianuarie temperatura anuala nu atinge decât 5-6gr, iar precipiţatiile nu ajung decât la 1000 mm.

In partea de est, precipitaţiile sunt mai scazute(500mm anual). Verile sunt în general calduroase, în luna iulie 20-22r, în nord şi 24-25gr în Calabria. Temperaturi sub 0gr se întregistrează foarte rar şi coincid cu iernile aspre din Europa Vestica şi Centrala, ca urmare a maselor de aer care trec peste Alpi.

In Muntii Apenini, situaţia este diferita. Datorita reliefului înalt, clima este una rece, cu precipitaţii relativ ridicate, peste 1900 mm precipitaţii pe an, iar varfurile muntilor sunt acoperite cu zăpezi, care se mentin destul de mult. Temperatura medie anuală nu urcă mai mult de 5 C. Iernile sunt reci, cu multe precipitaţii sub formă de ninsoare. Verile sunt răcoroase, cu precipitaţii moderate. Dintre vanturile caracteristice trebuie amintit Sirocco, vânt sudic ce vine din Africa, fierbinte, uscat şi violent.