Podișul Moldovei - analiza complexă

Asezare

- in NE si E Romaniei, pe o suprafata de 22.200 km² (9,4%)

- se continua la E de Prut pana la valea Nistrului

Limite

- pana la valea Moldovei (in NV) limita fata de Obcina Mare se desfasoara pe traseul Straja-Vicov-Marginea-Solca-Paltinoasa; aici exista doua depresiuni de contact: Solca si Cacica

- Culoarul Moldovei in cele mai multe studii geografice este atribuit Podisului Moldovei; el s-a individualizat pe masura adancirii raului Moldova in formatiunile miocene ale podisului, in vecinatatea acestuia cu anitclinalul subcarpatic din Dealul Plesu

- intre Targu Neamt si Bacau situatia este ceva mai complexa; de la luncile Moldovei si Siretului spre V se desfasoara terase si apoi un glacis prelung ce urca pana la un sir de dealuri cu altitudini de 500-800 m, separate de sei largi aflate la 350 m prin care se realizeaza legaturi cu satele din Depresiunea Cracau; cele doua rauri (Siret si Moldova) s-au adancit aproape de marginea podisului; ele apartin acestuia si nu Subcarpatilor; in schimb, dealurile sunt atasate spatiului subcarpatic, limita trecand de la Targu Neamt (E) pe la Razboieni-Budesti-Bahna si Izvoarele

- intre Bistrita si Trotus, Culorul Siretului este dominat de Culmea subcarpatica Pietricica care dezvolta un povarnis accentuat si bine impadurit

- limita de sud se face in raport cu Campia Romana; ea trece de la Nicoresti pe Barlad pana la Tepu apoi la Corod-Valea Marului-valea Gerului pana la Cudalbi, iar de aici spre NE la Tulucesti; pe acest aliniament se constata o ruptura de panta, o accentuare spre S a unghiului de cadere a depozitelor pliocene, obarsia unei generatii de vai specifice campiei, trecerea de la interfluviul mai ingust din dealuri la cele plate (campuri) din S; in N si E podisul depaseste valea Prutului

CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

Alcatuirea geologica si evolutia paleogeografica

- Pod. Moldovei se desfasoara in cadrul a doua mari unitati structurale ce vin in contact pe aliniamentul Bacau-Vaslui-Falciu

a) Platforma Moldoveneasca

◦ la N de falia Falciu

◦ are un fundament proterozoic rigid care inclina din NE spre V si care cade in trepte spre S

◦ este alcatuit din gnaise, paragnaise, sisturi migmatitice, granite, bazalte etc.

◦ peste ea urmeaza o cuvertura sedimentara realizata in mai multe cicluri

b) Depresiunea Barladului

◦ se desfasoara in C si S regiunii

◦ a luat nastere la inceputul mezozoicului prin fracturarea fundamentului de platforma Nordic si a celui hercinic dobrogean (in S) intre faliile profunde Bacau-Falciu si Tecuci-Bratul Sf. Gheorghe

◦ a functionat ca depresiune subsidenta activa independenta pana la finele cretacicului; ulterior, evolutia a fost comuna cu regiunea din N

- geologii separa trei cicluri sedimentare:

◦ proterozoic superior – silurian cu gresii, conglomerate, calcare

◦ mezocretacic cu carbonatite

◦ miocen mediu – pliocen superior cu caracter detritic

- ciclurile au fost separate de intervale de exondare ca reflex al manifestarilor orogenice din bazinele limitrofe (miscarile hercinice, kimmerice, alpine)

- uscatul s-a realizat de la N la S

- miscarile neotectonice au produs ridicarea cu intensitate mica, dar diferit spatiala; efectul cel mai mare a fost in NV, la contactul cu muntele, iar cel mai redus in E si S

- in Pod. Barladului, jocul deosebit al blocurilor din fundament s-a reflectat la suprafata in bombari care au influentat si desfasurarea radiala a retelei hidrografice

Relieful

- este rezultatul unei evolutii incepute la finele sarmatianului in N si la sfarsitul pliocenului si in cuaternar in C si S

Caracteristicile morfografice si morfometrice

- are o altitudine medie de cca 250 m; extremele sunt 688 m (Dl. Ciungi) si 10 m (Lunca Prutului)

- inaltimile cele mai mari sunt in NV si C unde in mai multe varfuri se depaseste 400 m; de aici planul general inclinat spre Prut si spre S

- hipsometric => peste 25% sunt inaltimi > 300 m (0,5% > 500 m)

=> peste 63% sunt culoare de vale si dealuri dezvoltate intre 100 si 300 m

=> cca 11% apartin culoarelor Siretului si Prutului la altitudini < 100 m

- fragmentarea majora este sub 1 km/km²; cea generala in jur de 1,5 km/km² (mai mare pe versantii cuestici si in sectoarele cu convergenta hidrografica)

- energia de relief variaza de la o unitate la alta (Pod. Sucevei 150 m, Pod. Barladului 150-200 m, Campia Moldovei 50-75 m, Pod. Covurlui sub 50 m)

- declivitatea este ▪ sub 15º in peste 70% din suprafata podisului (< 5º pe suprafetele structurale, poduri de terasa, lunci)

▪ intre 5º si 15º pe glacisurile deluvio-proluviale

▪ > 20º in lungul cuestelor, la obarsiile torentilor si in rapele de desprindere

Treptele de relief

- relieful nascut in proterozoic a fost adus la stadiul de pediplena la finele acestei ere; ulterior aceasta a fost fragmentata si acoperita de o cuvertura sedimentara

- in timpul regresiunilor campiile marine au suferit o modelare partiala, suprafetele rezultate fiind fosilizate de sedimente

- relieful actual s-a realizat in trepte in pliocen si pe intreaga suprafata a podisului in cuaternar; reteaua hidrografica s-a organizat in concordanta cu panta generala; adancirea ei a fost insotita de detasarea mai multor trepte cu caracteristici diferite

Suprafete de nivelare

- in Campia Moldovei exista o singura suprafata de nivelare (pliocen-cuaternara) ce inclina de la N (250 m) la S (125 m)

- in jumatatea sudica a podisului se desfasoara o singura suprafata cu caracter complex (eroziv in N si acumulativ in S); a fost realizata in villafranchian-pleistocen inferior

- in NV si C se pastreaza doua suprafete: una la nivelul culmilor superioare de varsta pliocen inferior si alta sub forma de umeri si nivele in culoarele de vale si pe marginea depresiunilor sculptate in pliocen superior si cuaternar inferior

Terasele

- in 1889 Gr. Cobalcescu in zona Iasi realizeaza prima descriere a unei terase pe teritoriul Romaniei

- de atunci numarul lucrarilor in acest sens s-a inmultit

- din analiza acestora reies urmatoarele:

◦ in lungul raurilor mari exista 6-8 terase (la Siret si Prut se adauga un nivel superior in roca); la raurile mici, autohtone, numarul variaza de la 3 la 5

◦ un paralelism clar intre desfasurarea peticelor de terasa si luncile actuale cu racordari largi la confluente

◦ daca terasele superioare sunt foarte puternic fragmentate si uneori acoperite cu deluvii groase, cele inferioare au desfasurare larga constituind principalele suprafete pentru asezari si culturi

◦ depozitele la cele autohtone sunt nisipo-argiloase, pe cand la cele cu obarsie in Carpati sunt grosiere; peste aluviuni sunt deluvii, proluvii groase

◦ terasele de 20-25 m, 50-60 m, 90-125 m, cu dezvoltare clara si cu suficiente elemente pentru datare (wurm II, pleistocen mediu si pleistocen inferior) reprezinta repere in stabilirea sistemului morfocronologic cuaternar al podisului

Luncile

- ocupa o mare parte din culoarele de vale avand latimi de la cateva sute de m pana la peste 10 km (Siret, Prut) si o panta longitudinala de la 0,4 la 1 m/km

- au depozite cu grosimi de pana la 10 m pe vaile principale si 2-3 m pe cele mici

- in lunca se disting grinduri longitudinale, numeroase cursuri parasite, meandre vechi, lacuri, sectoare cu exces de umiditate si vegetatie adecvata, glacisuri, 1-3 trepte, cursuri paralele ale afluentilor, alibii secundare numite prutete, siretele

- in luncile multor rauri mici s-au amenajat in ultimele secole iazuri, dar procesele de versant au favorizat colmatarea lor

Relieful structural

- structura monoclinala are rol esential in dezvoltarea unor trasaturi specifice; de aici si unele denumiri acordate “podis erozivo-structural”, “podis structural”

- rel. str. s-a individidualizat pe ansamblul monoclinal cu cadere spre E, SE, dar si in conditiile existentei unor orizonturi de roca ce opun rezistenta la atacul agentilor externi, cu grosime mai mare (calcare oolitice, tufurile andezitice, conglomeratele)