Portofoliu la mineralogie - Scara Mohs

Talcul este un mineral cu duritate 1 pe scara Mohs, fiind mineralul cu duritatea cea mai micã (moale). Are luciu pãmântos şi este gras la pipait, cristalizeazã în sistem monoclinic.

Talcul este întâlnit în forma masivã, compactã şi cu puritate înaltã, fiind denumit steatit.

Este cunoscut încã din Antichitate, fiind utilizat în pofida duritãţii sale scãzute pentru sculpturã, ornamentaţie, ustensile. De asemenea, talcul este un mineral foarte important din punct de vedere industrial: constituie un eficient izolator electric, termic şi chimic. Este utilizat în industria hârtiei, vopselelor, lacurilor, materialelor plastice, cauciucului şi ceramicii. La fel este utilizat în farmacie ca pudrã de talc, rezistenţa mineralului la temperaturi înalte fãcând posibilã folosirea talcului în industria ceramicii. Talcul este exploatat în cantitãţi mari in Europa, SUA şi China. În România talcul este întâlnit in şisturi calcaroase sau în serpentine şi alte roci metamorfice: Borsec. Teregova, Rusca Montanã, Oraviţa.

2. GIPSUL

Foto II. Gips

Gipsul este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, pânã la alb. Este uşor solubil în apa, are o duritate micã (2), cristalizeazã în sistem monoclinic, lãsând o “urma“ albã. Gipsul se formeazã prin cristalizare din soluţii suprasaturate în sulfat de calciu din apa de mare, sau prin actiunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase.

În naturã apare atât in formã masivã şi cristalinã, cu cristale incolore sau colorate în alb, galben, roşu sau cenuşie (alabastru), cât şi sub formã fibroasã (gips fibros). În unele cazuri poate forma cristale transparente cu spãrtura fibroasã şi luciu perlat numit selenit. În Mina Naica din Chihuahua, Mexic s-au gasit cristale cu lungime de 15m. Un tip deosebit de agregate sunt cele lamelare numite - “creastã de cocoş”, sau cele dispuse în rozetã – numite “trandafir de nisip” sau “trandafirul deşertului”. Prin calcinare, gipsul pierde apa de cristalizare; pulberea obţinutã absoarbe din nou apã, solidificându-se. Aceasta proprietate este folositã în industria de construcţii. În medicinã este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de gips iar în stomatologie ca mulaj. În arheologie, paleontologie şi în artã, ca statui din gips curat sau în amestec cu alte minerale.

Zãcãminte importante de gips se aflã în Mexic, Algeria, Spania. În România apare in diferite depozite saline la diferite niveluri stratigrafice in formatiuni neozoice din numeroase unitãţi structurale ale teritoriului: Bazinul Transilvaniei (Eocen); Zona subcarpaticã a Carpaţilor Orientali si Meridionali; Platforma Moldoveneascã; Carpaţii Orientali etc.; Baia Sprie, Cavnic (jud. Maramureş); moldova Nouã (jud. Caraş-Severin).

În seria evaporiticã este urmat de anhidrit, halit, polihalit,kieserit şi carnalit. Se depune sub temperatura de 420C. În anumite condiţii poate indica procese de hidratare.

3. CALCITUL

Calcitul este un mineral din clasa carbonaţilor foarte des întalnit în naturã, cristalizeazã romboedric şi alcatuieşte diferite forme de cristale, respectiv agregate, cu un habitus de la incolor, alb-lãptos, cenuşiu, care dupã natura impuritãţilor poate fi galben, roz, roşu, albastru, brun pana la negru.

Mineral foarte rãspândit, calcitul se gãseşte în variate tipuri de medii geologice, având genezã magmaticã, sedimentarã şi metamorficã şi formând uneori depozite masive.

Foto III.1 Calcit – Cavaran(România)

Calcitul este solubil în ape acide, astfel se formeaza in rocile calcaroase fenomenele carstice (peşterile), apele depunând ulterior calcitul dizolvat, formând astfel stalactitele şi stalagmitele.

Se întâlneşte în toate rocile carbonatice, în marne şi ca ciment în unele gresii şi conglomerate. Intră în alcătuirea părţii minerale a unor organisme: alge, foraminifere, spongieri, celenterate, briozoare, anelizi, moluşte, artropode, achinoderme. Rar în nisipuri aluvionare şi dune. Provine prin precipitare din soluţii bogate în Ca(HCO3)2. De asemenea, din formaţiuni carbonatice sau din fragmente scheletice de organisme.

Calcitul este utilizat in domeniul materialelor de constucţii: la producerea varurilor, cimenturilor şi mortarurilor, precum şi ca piatra de construcţie brutã sau ornamentalã. De asemenea este utilizat şi in industria metalurgicã, industria sticlei etc.