Potențialul ecologic și exploatarea biologică în Municipiul Pitești

Definitii:

Potentialul Ecologic:

Potenţialul ecologic reprezintă ansamblul factorilor abiotici ai mediului ce constituie suport,dar şi resurse pentru existenţa şi dezvoltarea organismelor vegetale şi animale.

Potentialul ecologic reflecta calitatea factorilor de mediu ca suport al productivitatii biologice.

(Patroescu Maria).

Exploatarea Biologica:

Descrierea principalelor asociatii vegetale, a populatiilor animale si prezentarea zonelor si speciilo cu statut de conservare.

Capitolul 1:

Localizare geografica:

Municipiul Piteşti, reşedinţă a judeţului Argeş, este situat în partea central-sudică a României, între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, în nord-vestul Munteniei. 120 km îl despart de Bucureşti - capitala ţării - Piteştiul aflându-se la confluenţa râului Argeş cu Râul Doamnei, în punctul de intersecţie al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică, la distanţă relativ egală faţă de Polul Nord şi de Ecuator, cu menţiunea că paralela de 45° trece prin comuna Merişani, la 20 km nord de Piteşti.

Municipiul Piteşti se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeş (S), şi de 356 m, în cartierul Trivale (V). La nord-vest de terasa Trivale-Papuceşti se află cota de 373 m, iar la est de Valea Mare-Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de vest-sud-vest al satului Mica, în comuna Bascov, se găseşte cota de 439 m (Pădurea Bogdăneasa).

Suprafaţa municipiului Piteşti este de 4.073 ha (măsurată în anul 2003).

Oraşul propriu-zis, aşezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeş, are un topoclimat de vale, calm şi moderat.

Temperatura medie anuală variază între 9° şi 10°C, media lunii ianuarie fiind de -2,4°C, iar cea a lunii iulie de +20,8°C.

Incadrarea biogeografica dupa regiunile lui Raul Calinescu si dupa domeniile biogeografice europene.

Regiunea Holartica

Subregiunea euro-siberiana

Provincia Moesica – tinutul paduros al Podisului Getic si al Campiei inalte.

Caracterizare sumara :

Provincia Moesica ocupa teritoriul Bugariei pana aproape de granita cu grecia, intinzandu-se spre vest pana la linia Vardar-Morava, cuprinzand deci si partea de est a Iugoslaviei. Spre est Provincia Moesica se intinde pana aproape de tarmul Marii Negre – litoralul sudic al acestei mari fiind incadrat in subregiuni mediteraneene, pana la Capul Caliacra si pana putin mai la nord de Mangalia. Aceasta portiune , care inainteaza aici ca o pana, a fost considerata Provincia Euxinica a subregiunii Mediteraneene.

In tinutul paduros al Podisului Getic si al Campiei Inalte, plante ca Acanthus longifolius, Nectaroscordium siculum, Ornithogalum sulfureum, Ruscus aculeatus , cresc in paduri in care mai predomina Tilia tomentosa si Carpinus orientalis, pe alocuri apare fagul balcanic (Fagus Moesica) si garofita balcanica, ambele specii moesice. In padurile din Campia Burnnasului cresc: scumpia, bujorul si paraul argintiu, iar la Giurgiu se cultiva gigifa ca si la Ostrov , si , in partea de sud-est a Dobrogei.

In silvostepa Campiei Romane de vest cresc plante ca: zambila salbatica, coada soricelului, iar in dunele de nisip, mai ales din Oltenia , Mollugo cerviana, Trifolium michelianum etc.

In podisul Oltinei, predomina ceretele si garnitele , cu tufisuri si arbusti submediteraneeni si subarbusti de aceeasi origine.

Pe fondul faunei central-europene de padure (caprioara, mistret, pisica salbatica, etc) , exista in banat , dar si in alte parti ale Provinciei Moesice, multe specii termofile ca : unii lilieci (Rhinolophus euryale), insecte ( Mantis religiosa), mamifere cum ar fi dihorul.

In tinutul paduros al Podisului Getic si al Campiei inalte existe soparle, serpi, cicori, unele coleoptere de origine sudica sudica, in general caucaziana .

In silvostepa Campiei Romane exista si greierul ( Bradyporus montandoni), scolopendra, popandai.