Potențialul Turistic al Japoniei

Denumirea oficială este Nipponkoku, traducându-se ţara de la originea soarelui. Este cunoscută în româneşte şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).

AŞEZARE GEOGRAFICĂ

Japonia este o ţară din Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană.

POTENŢIALUL NATURAL AL JAPONIEI

Potenţialul natural reprezintă prin peisaje spectaculoase configuraţia variată a reliefului, condiţiile climatice favorabile (frecvenţa redusă a fenomenelor negative, absenţa temperaturilor excesive), valoarea terapeutică şi abundenţa unor actori naturali, (ape minerale şi termominerale, nămoluri curative, topoclimat şi microclimat, fauna şi flora, etc.)

CADRUL NATURAL

Resursele naturale turistice sunt cele care de-a lungul anilor s-au păstrat într-o formă sau alta neatinse de activităţile umane. Prin specificul, conţinutul şi valoarea lor, resursele turistice naturale reprezintă, pe de o parte, atracţii turistice, pretabile pentru vizitare, iar pe de altă parte ele pot fi valorificate direct în activitatea de turism ca “materie primă”.

Japonia oferă resurse turistice naturale prin componentele sale legate de: relief, climă, râuri, lacuri, vegetaţie, faună, ş.a.

Teritoriul Japoniei dispune de un fond bogat şi foarte variat de resurse naturale, componente ale peisajului său geografic cu importante atribute definite de număr şi densitate relativă mare şi de valenţe estetice, ştiinţifice, recreative şi educative superioare. Aceste valenţe au făcut ca zestrea naturală a teritoriului să reprezinte principalele elemente de atragere a sa şi de reţinere a turiştilor.

Principalul element atractiv îl constituie relieful, valoarea sa turistică fiind amplificată de particularităţile celorlalţi factori geografici cum ar fi clima, hidrografia, vegetaţia şi fauna.

RELIEF

Japonia este alcătuită dintr-o serie de insule, din care mai importante sunt: Honshu (Hondo), Hokkaido (Yezo), Shikoku, Kyushu, Ryukyu. Insulele au în cea mai mare parte un relief muntos şi colinar (peste 85%), destul de tânăr. Se deosebesc regiuni de cutări terţiare, formând geanticlinale şi masive ceva mai vechi, îngropate. Mişcările terţiare – cuaternare au conturat relieful major al acestei părţi insulare. În Japonia au loc foarte des cutremure de intensităţi mici şi medii, iar de câteva ori în fiecare secol au loc cutremure devastatore cum a fost cutremurul din Kanto în 1923 şi cel din Kobe în 1995.

În acelaşi timp ele au scufundat sau ridicat o serie de compartimente ale reliefului. Unele din ariile coborâte au funcţionat ca zone de sedimentare, în care s-au depus nisipuri, gresii, marne, argile etc.; pe ele s-a grefat ulterior un relief de câmpii şi dealuri.

Dislocaţiile longitudinale şi transversale au uşurat declaşarea vulcanismului în cea mai mare parte în lungul unor linii, existând un vulcanism mai vechi, dar şi vulcanism actual. Seismicitatea pronunţată este încă un caracter al evoluţiei geosinclinalului actual, la care se atasează într-un fel arhipelagul japonez.

Într-un profil morfologic de ansamblu, se evidenţiază urmatoarele trepte ale reliefului: regiuni muntoase, cu altitudini ce depaşesc 3000 m, regiuni deluroase şi montane, cu altitudini cuprinse între 500-3000 m, câmpii litorale şi interioare, piemontane, fluviatile, cu suprafeţe mlăştinoase. Foarte frecvent apare relieful vulcanic, inclusiv cel recent, datorită intensei activităţi tectonice.

CLIMĂ

Insulele nipone se desfasoară pe 25 de grade latitudine nordică şi apartin de zona temperată. Japonia are climat musonic. Vânturile suflă dinspre est în timpul verii şi dinspre vest în timpul iernii. Marea Japoniei, care separă insulele de Asia, are un efect moderator asupra climei. Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de caldă ca în China şi Coreea. Ploile cad în principal în lunile de vară în est, dar nord-vestul primeşte ploaie de iarnă adusă de vânturi de peste Marea Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 grade C în ianuarie şi 19 grade C în iunie, cantitatea de precipitaţii fiind de 120 cm. Numerele corepunzătoare pentru Tokyo sunt 3 grade C, 25 grade C şi 150 cm de precipitaţii. La Nagasaki, pe Kyushu, acestea devin 5 grade C, 26 grade C şi circa 190 cm, inclusiv peste 30 cm în iunie.

Toamna (Septembrie, Octombrie, Noiembrie)

De la sfârşitul verii spre Septembrie, Japonia este adeseori lovită de taifun.Taifunul se naşte din mari mase de aer tropical cu presiune joasă în Nordul Pacificului între latitudinile de aproximativ 5-20 de grade, şi este aproape acelaşi fenomen ca uraganul şi ciclonul din alte părţi ale lumii.Când un taifun începe să ia formă, se mişcă spre nord. În fiecare an, în timpul acestei perioade, împrejurul a 30 de tipuri de taifunuri, care de obicei 4 ating Japonia, câteodată cauzând mari distrugeri.

După mijlocul lunii Octombrie, Japonia se bucură în general de vreme bună, nu este nici rece şi nici caldă. Ţara se bucură de asemenea de vreme bună la începutul lunii Noiembrie. Mulţi dintre pomi iau culoarea strălucitoare a toamnei, făcând în acest timp al anului, împreună şi cu înflorirea copacilor din primăvară, un sezon cu adevărat frumos.

Iarna (Decembrie, Ianuarie, Februarie.

)După sfârşitul lui Noiembrie, vânturile reci sezoniere încep să sufle dinspre continent. Aceste vânturi nord-vestice încep să ridice umezeala de pe Marea Japoniei şi să lase mult din umezeala în formă de ploaie si zăpadă în vestul Japoniei fiind împiedicate să avanseze în est din cauza reliefului muntos din partea centrală a ţării. Regiunea Hokuriku (prefecturile Fukui,Ishikawa, Toyama şi Niigata) din faţa Mării Japoniei, fiind separată de celelalte regiuni ale Japoniei de munţii înalţi, este cunoscută pentru imensa ei zăpadă. În opoziţie, zona Pacificului se bucură în general de ceruri senine în timpul iernii. În Tokyo, în ciuda norilor senini, temperatura din iarna ajunge în jur de 5 grade, o diferenţă de aprox. 25 de grade faţă de temperatura din vară de 30 de grade.Insulele din Prefectura Okinawa din depărtatul S-V au un climat subtropical cu temperturi mai puţin diferite dintre anotimpuri. Temperaturile din iarnă sunt mult mai moderate decât din alte parţi ale ţării.

Primăvară (Martie, Aprilie, Mai)

Când iarna îşi ajunge sfârşitul, vânturile reci care bat dinspre continent devin mai slabe. În acest timp, masele de aer cu presiune joasă originare din China se opresc doar în Marea Japoniei; acest lucru dă putere începerii vânturilor din Sud care traversează această zonă cu presiune joasă dinspre Oceanul Pacific. Primul dintre aceste vânturi se numeşte ,, haru ichiban ". În timp ce anunţă venirea caldei primăveri, câteodată cauzează avalanşe şi, trecând munţii de pe coasta Mării Japoniei, este de altfel responsabil pentru vremea excepţional de caldă şi uscată care, câteodată poate deveni sursa unor mari incendii.În primăvara timpurie înfloresc prunii, urmaţi de piersici. În timpul ultimelor zece zile din Martie înfloresc cireşii, deci iubit de japonezi, începe înfloritul.

Vara (Iunie, Iulie, August)

Înainte de sosirea vremii văratice, Japonia are un sezon trist, plin de ploaie cunoscut sub numele de "baiu" . Din Mai până în Iulie se găseşte aer rece cu presiune mare de pe Marea Ohotsk spre nordul Japoniei, în timp ce peste Oceanul Pacific se află un aer cald, umed cu presiune mare. În lungul liniei unde aceste două curente, cald şi rece, se întâlnesc, se formează, cunoscut sub numele de "baiu zensen" sau "anotimpul ploios", un aer călduţ cu presiune joasă. Acest "baiu zensen" care se extinde din sudul Chinei spre Arh. Japonez, şi cauzează o perioadă prelungită de ploaie torenţială.După mijlocul lui Iulie, masele de aer dinspre Oceanul Pacific devin predominante şi sezonul ploios se încheie, "baiu zensen" fiind împins spre nord. Vânturile sezoniere dinspre Oc. Pacific aduc căldură, aer umed în Japonia, şi ţara are vreme de vară mai multe zile cât temperatura este mai mare de 30 de grade.

Temperaturi şi precipitaţii

Un avantaj major al Japoniei este diferenţa dintre cele patru anotimpuri. Din Nord spre Sud, Japonia acoperă o latitudine de aproximativ 25 de grade şi e influenţată iarna, de vânturile sezoniere care bat dinspre Siberia, şi vara de vânturile care bat dinspre Oceanul Pacific.În ciuda suprafeţei mici, Japonia este caracterizată de patru anotimpuri diferite între ele. Hokkaido, cu o vreme cu caracter subarctic, are o temperatură mai mare mai devreme, cu 8 grade, şi o cantitate de precipitaţii 1.150 milimetri. Partea Japoniei de la Oc. Pacific, de la regiunea Tohoku din nordul ins. Honshu spre Kyushu, aparţine zonei temperate, cu veri calde, influenţate de vânturile de la Oc. Pacific. Partea de la Marea Japoniei are un climat mult mai ploios şi cu ninsoare, produse când vânturile reci şi umede, care bat dinspre continent sunt oprite de Alpii Centrali şi alţi munţi care sunt ca o coloană vertebrală pentru Japonia. Insulele din sud-vestul Prefecturii Okinawa aparţin climatului subtropical, având o temperatură medie de 22 grade şi 2.000 mm de precipitaţii.