Potențialul Turistic al Județului Hunedoara

1. Petrila

Fondul morfoturistic (4)

Teritoriul orasului Petrila include versantii sud-vestici si M-tii Sureanu si cei nordici ai M-tilor Parang, distingandu-se astfel doua unitati morfostructurale: unitatea cristalino-mezozoica si unitatea de depresiune intramontata.

Relieful prezinta o inclinare spre Valea Jiului de Est, ca urmare a colmatarii depresiunii cu depuneri celuvio-preluviale spre rama muntoasa si a eroziunii spre albia minora. In relieful depresiunii se disting piemonturile si vaile cu terase si lunci. Pe teritoriul Petrilei, in zona depresionara, piemonturile ocupa cea mai mare suprafata la nord si sud de Petrila. In periferia piemontului nordic exista vatra Petrilei si Cimpa. Lunca Jiului de Est are aspect de bazinet, este partial inundabila in zona localitatilor Cimpa si Tirici.

Unitatea cristalino-mezozoica cuprinde doua subunitati geografice separate de unitatea de depresiune intramontana. Prima este situata in nord fiind delimitata de Depresiunea Jiului de Est in sus si de aliniamentul culmilor Poiana, Taia, Comarnicel, Sureanu si Salanele. Cea de-a doua subunitate apartine M-tilor Parang si se afla in partea de sud si de sud –est a localitatii. Ea este delimitata de Depresiunea Jiului de Est in nord si aliniamentul Parangul Mic, Carja, Gemanarea, Parangul Mare, Piatra Taiata, Cetu Ursului.

Caracteristica reliefului orasului Petrila este data de depresiunea intramontana a Jiului de Est, denivelata de terase si treapta piemontana si de rama montana cu asocierea de culmi rotunjite in diferite etape, vai adanci, abrupturi si relief glaciar.

Munții Parâng

• Fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Parâng-Șureanu-Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafață dintre masivele muntoase ale României.

• De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km iar de la nord la sud circa 25 km.

• Sunt masivi, au o multitudinea de lacuri glaciare (Mija, Câlcescu, Roșiile, Iezerul Înghețat)

• Pe traseele sale sunt puține cabane și refugii montane îl face să fie unul dintre cele mai sălbatice masive muntoase din România.

• Partea sa sudică se remarcă prin existența unor formațiuni calcaroase, care au dat naștere unor peșteri, cum ar fi: Peștera Muierilor, aflată pe valea Râului Galbena și Peștera Polovragi, aflată pe valea râului Olteț.

Munții Șureanu

• Sunt o grupă muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului

• Cel mai înalt pisc este Vârfu lui Pătru, având 2.130 m.

• Suprafață - 1585 km²

• Roci:

- Șisturi cristaline mezometamorfice si epimetamorfice (predominant)

- Roci sedimentare (împrăștiate)și

- Calcar

• Masivul Piatra Roșie- 630 m alt. - drumeții spre Muncelul Dobraei, Masivul Capra

Obiective turistice

• Rezervațiile naturale “Cheile Jiețului” (10 ha) și "Cheile Taia" (2 ha).

Trasee spre Munții Șureanu

• N – sat Coasta – amonte pe Valea Taia – Cabana Lunca Florii – Vf. Sona (1319m alt) – bifurcație:

• NV pe Valea Taia spre Poiana Lungă (1518m alt) – NE - Culmea Dobraei (1783m alt) – Vf. Comarnicel (1894m alt) – Gropșoara (1901m alt) – E – Vf. Șureanu (2059m alt)

• NE pe Valea Ausel – canton Ausel – Vf. Brateș (1690m alt) – Culmea Brateșului – Curmătura Șureanu – Vf. Șureanu (2059m alt)

• E pe Valea Jiului de Est (amonte) – sat Campa – Cabana Voievodu

Fondul climatoturistic (2)

Umezeala aerului este relativă, media lunară a umezelii aerului fiind mai ridicată în sezonul rece (84-88%) și mai scăzută în cel cald (72-80%).

Cele mai multe zile senine se înregistrează în intervalul august-septembrie, iar luna cea mai ploioasa este luna iunie cu 120-140 ml în medie.

Direcția predominantă a vântului este cea sudică cu viteze medii ale curenților de aer relativ mici.