Potențialul turistic din Munții Măcin

1. Asezare si limite

Muntii Macin sunt situati in partea de nord-vest a Dobrogei fiind inconjurati pe trei parti de Dunare. Au aparut in orogeneza hercinica avand aceeasi varsta cu Muntii Scotiei, Vosgi. Avand initial o inaltime de aproximativ 3000 de metri, in prezent nu depasesc 500 metri (Varful Tutuiatul - 467 m altitudine). Sunt grupati in trei creste si anume: Creasta Principala cu o lungime de aproximativ 50 km, in mare parte impadurita ; Culmea Pricopanului - punct de atractie principal - de aproximativ 16 km lungime, paralela cu prima si o a treia culme, perpendiculara pe creasta principala, taiata de drumul national Braila -Macin -Constanta

Limitele geografice ale acestor munti sunt stabilite intre 28º07’ si 28º27’ longitudine estica si 45º01’ si 45º21’ latitudine nordica, suprafata de teren ocupata de ei fiind de aproape 500 km², fiind situati in intregime in judetul Tulcea.

Limita de nord este marcata de Dunare, pana la care se interpun lacurile Jijila si Crapina si baltile dintre ele. Limita de est o constituie, foarte clar, vaile Luncavita si Taita cu Pasul Teilor(187 m) si localitatile Luncavita, Nifon, Hamcearca si Balabancea de pe acestea, vai care despart muntii de dealurile Niculitelului. Limita de sud se situeaza in culoarul depresionar in care se gasesc localitatile Traian, Mircea Voda, Horia, culoarul ce desparte muntii de Podisul Babadagului prin pasul Carapelit sau Iaila(192 m). Limita de vest a muntilor o formeaza, ca si la nord, Dunarea, aici prin Bratul Macin ce-i separa de balta Brailei, desecata si amenajata in prezent pentru agricultura

Fig. 1 Asezarea geografica si limitele Muntilor Macin

2. Alcatuire geologica

Dobrogea, in care se include si Muntii Macin, face parte, din punct de vedere morfostructural din unitatile de platforma-fata de Carpati, care se incadreaza unitatilor de orogen, existand astfel o deosebire de esenta intre cele doua compartimente cu evolutie paleogeografica atat de diferita.

Muntii Macin reprezinta una dintre cele trei subunitati, cu evolutie tectonica si stratigrafica diferita, ale horstului dobrogean bine delimitat, celelalte doua fiind zona triasica a Tulcei si zona Babadagului, bazin sedimentar mai nou, finalizat in cretacic. Sub aspect tectonic, suprafata ocupata de munti este incadrata de trei falii majore cu directii contrare: falia Galati-Tulcea-Mahmudia si falia Peceneaga-Camena, orientate NV-SE, si falia Dunarii sau Macin, orientate N-S, prima si ultima fiind cele mai active sub raport seismic.

Singura substanta minerala utila cunoscuta in Muntii Macin este caolinul, care se exploateaza in carierele din munti si dealul Orliga, de langa orasul Macin. In schimb, rocile si depozitele de formatiuni geologice utile se gasesc din belsug: gresii si gresii cuartitice, algila caolinoasa, granite, porfire si sisturi verzi.

3. Relieful

Relieful Muntilor Macin este caracterizat, in general, prin existenta unor niveluri etajate, prezenta reliefului de munti insulari inecati in aluviuni recente, existenta unor vai-culoare disproportionate fata de cursurile de apa care le dreneaza, intrepatrunderea unor trepte de abraziune si prezenta unor inaltimi periferice izolate.

Relieful este foarte accidentat in V, SV si centrul parcului si mai plan in partea estica.

Este alcatuit din formatiuni paleozoice, cu desfasurare in NV-SE, care s-au reflectat in relief. Climatul arid a favorizat dezvoltarea unui relief rezidual (varfuri şi culmi fragmentate pe cuartite in pozitie aproape verticala; mase de grogotisuri), scoarta de alterare groasa si culmi rotunjite (pe granite). Se separa in sectorul central – Culmea Pricopan (cea mai inalta si omogena, cu relief rezidual, Dealul Megina-Priopcea (vest) si Dealul Boclugea (est) in care se intercalează vai longitudinale sau depresiuni (Jijila, Greci, Cerna-Mircea Voda in vest si Luncavita, taita superioara in est).

Altitudinea acestor munti se incadreaza intre 7 si 467 m (Vf. Tutuiatul). Parcul national ocupa zona centrala cea mai inalta a Muntilor Macin. Acesta cuprinde cea mai mare parte din culmea principala a Muntilor Macin (Culmea Macinului), precum si un lant secundar al acestora (Culmea Pricopanului).

Din punct de vedere geomorfologic, in cadrul parcului se individualizeaza Culmea Pricopanului, cu relief de tip alpin, reprezentat prin creste stancoase ascutite, ce ating altitudinea de 370 m in Varful Suluc. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, existand numerosi martori de eroziune, cu aspect ruiniform, care imprima i