Prezentarea detaliată a liniilor componente ale platformelor meteorologice - linia 1

Planul schematic al platformei meteorologice standard

1 - Girueta cu placă ușoară

(element meteorologic determinat - viteza vântului)

2 - Girueta cu placă grea

(element meteorologic determinat - viteza vântului)

3 - Chiciurometrul

(element meteorologic determinat - depunerea de gheață)

Linia 1

Linia 1, din nordul terenului, este situată la 4m distanță de plasa de protecție a terenului.

Pe primul aliniament sunt amplasate girueta cu placă ușoară, girueta cu placă grea și chiciurometrul.

Vântul

Vântul reprezintă mișcările pe care aerul le execută paralel sau aproximativ paralel cu suprafața terestră.

Vântul are două caracteristici principale: direcția și viteza.

Unitate de măsură

metru pe secundă (m/s)

kilometru pe oră (km/h).

Direcția vântului reprezintă sensul din care bate vântul într-un punct sau intr-o regiune oarecare.

La stațiile meteorologice direcția vântului se determină cu ajutorul giruetei.

Direcția vântului se apreciază, de regulă, în funcție de punctele cardinale și intercardinale ale rozei vânturilor (fig. 3 - a) sau, pentru o mai mare precizie, în funcție de unghiul pe care vectorul vânt îl face cu direcția nordului geografic (fig. 3 - b). Unghiul respectiv se măsoară în sensul mișcării acelor de ceasornic, începând cu 0 și terminând cu 360˚.

Viteza vântului reprezintă distanța parcursă de aerul aflat în mișcare pe unitatea de timp.

La stațiile meteorologice viteza vântului se măsoară direct cu girueta și se înregistrează cu anemograful.

Pentru obținerea unei înalte precizii în determinarea vitezei vântului la diferite niveluri, de regulă apropiate de suprafața terestră, se folosesc instrumente de mare sensibilitate numite anemometre.

În situațiile excepționale, când dintr-un motiv oarecare instrumentele și aparatele cu care se determină viteza vântului sunt indisponibile, aceasta se apreciază indirect, după efectele vântului asupra obiectelor din natură.

Aceste efecte sunt grupate în cele 13 grade ale unei scări speciale, concepută în 1805 (de către amiralul Beaufort) după influența vântului asupra velaturii navelor și modificată ulterior pentru a putea fi utilizată și pe uscat.