Prospectarea Resurselor Naturale în Vederea Dezvoltării Durabile

I. Introducere:

Turismul se numără printre acele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor al XX-lea şi al XXI-lea, tendinţele ilustrând continuarea acestei evoluţii. Creşterea sa generează numeroase efecte, în general pozitive, asupra economiei şi societăţii, dar şi negative, în special asupra mediului natural, reclamând o viziune durabilă asupra dinamicii acestuia ca necesitate a protejării bogăţiilor naturale, sociale şi culturale şi a satisfacerii nevoilor turiştilor şi comunităţilor locale.

O definiție oficala a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare în "Raportul Bruntland": "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi".

Patrimoniul turistic actual al Masivului Rarău se poate dezvolta şi moderniza şi prin activităţile de valorificare şi promovare a obiectivelor turistice în contextul adoptării principiilor de dezvoltare durabilă şi a globalizării serviciilor turistice.

Cu cât resursele turistice sunt nealterate de activităţile antropice, cu cât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activităţile turistice pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive, răspunzând multor motivaţii turistice.

1. Limite

Masivul Rarău este situat în partea central – nordică a Carpaților Orientali. Din punct de vedere morfostructural, regiunea face parte din zona cristalino – mezozoică a Carpaților Orientali, fiind situată la marginea estică a acesteia, unde îmbracă forma unui sinclinal. Valoarea turistică a masivului este dată de numărul foarte mare de obiective turistice de ordin antropic și natural, care fac parte din perimetrul acestuia. În regiunea sa, masivul cuprinde numeroase monumente ale naturii, respectiv teritorii de diferite dimensiuni, în care întreg cadrul natural sau anumite elemente componistice: forestiere, floristice, geologice, paleontologige, botanice, sunt ocrotite prin lege.

Pe trei direcţii (nord, est şi vest) limitele Masivului Rarău nu pun probleme deosebite, fiind acceptaţi de majoritatea specialiştilor.

Limita nordică este cea mai clar conturată. Masivul Rarău vine în contact cu Obcinele Bucovinei, în lungul văii Moldovei, între localitatea Pojorâta şi confluenţa cu pârâul Şandru.

Limita de est porneşte din valea Şandrului, trece prin pasul Gemenea (883 m), urmăreşte valea Babei, cursul superior al Slătioarei, curmătura din estul Muntelui Diacu (962 m) şi sfârşeşte în valea Hogea (afluent al râului Gemenea).

Limita de sud este cea care pune probleme. Regiunea din sud-vest este clar delimitată, valea Bistriţei între Zugreni şi Chiril marcând limita cu Pietrosul Bistriţei. Regiunea care pune probleme este cea din sud şi sud-est. Limita sudică urmăreşte valea Chiril, trece prin curmătura Chiril (1213 m) şi sfârşeşte în valea Hogea.

Majoritatea argumentelor pledează în favoarea acestei limite, deoarece la sud de aliniamentul menţionat toate elementele structurale care iau parte la alcătuirea cuvetei marginale se reduc considerabil.

Limita vestică. Cursul Izvorului Giumalăului, înşeuarea accentuată (1295 m) de la Fundul Cobului şi pârâului Colbu (afluent al Bistriţei), constituie limita dintre Rarău şi Giumalău.

Teritoriul Masivului Rarău este situat între 47º 23´ 47´´ (confluenţa pârâului Chiril cu Bistriţa) şi 47º 32´ 32´´ (râul Moldova la Câmpulung Moldovenesc) latitudine nordică, iar longitudinal, între 25º 28´ 06´´ (cofluenţa Izvorului Giumalău cu Moldova, la Pojorâta) şi 25º39´30´´ (Slătioara) longitudine estică. Suprafaţa totală a Masivului Rarău între limitele menţionate este de 164, 35 km².