Regatul Unit al Marii Britanii și Irlanda de Nord

De-a lungul evoluţiei societăţii britanice, Thames şi bazinul său au reprezentat o cale de penetrare către Anglia. Cîteva porturi naturale cu poziţie foarte bună precum şi alte cîteva locaţii avantajante au permis accesul către interior şi în acelaşi timp, pătrunderea influenţelor străine. Acestea s-au manifestat în est, nord-est şi sud-est. De la populaţiile preistorice, cele care au construit Stonehenge, triburile celtice a căror moştenire lingvistică se păstrează şi în prezent în limbile irlandeză şi scoţiană (scottish gaelic), influenţa romanilor care au construit portul Dover – principala lor poartă de intrare, şi au trasat cele mai importante rute de transport – peste care se suprapun în prezent principalele axe rutiere, anglii şi saxonii, popoare germanice care s-au aşezat în partea de est a Angliei şi în bazinul Thames, vikingii danezi şi norvegieni, care au colonizat insulele situate în apropiere dar şi regiuni din interior şi, pînă la acei vikingi scandinavi care au aculturat timp de generaţii de rezidenţă în Normandia (nordul Franţei) şi au invadat sub conducerea lui William the Conquerror (Cuceritorul) în 1066, arhipelagul, se poate vorbi de o etapă importantă în evoluţia istorică a spaţiului, încheiată cu acest moment care la rîndul său a deschis o etapă nouă.

În tot acest timp lowland-ul britanic a devenit pincipalul centru al arhipelagului. În acelaşi timp este adevărat că creştinismul – ajuns în arhipeleag în perioada romană – s-a dovedit mai durabil în izolata Iralndă decît în Anglia, mult mai expusă şi marcată de disensiunii şi conflicte.

Destinul Insulelor Britanice a fost însă hotărît în Anglia, unde invadatorii s-au luptat pentru putere şi, unde, după secolul al XI-lea ia naştere naţiunea britanică şi imperiul demai tîrziu. În dezvoltarea sa politică, arhipeleagul a beneficiat de pe urma poziţiei sale insulare, de separarea faţă de Europa continentală, Anglia devenind centrul regional de putere politică şi de integrare şi organizare economică. Centrată pe capitală, Londra, Anglia a evoluat la stadiul de regiune primordială a acestui spaţiu. Nu în ultimul rînd, britanicii au dobîndit un sistem de guvernare parlamentar, unic în Europa Occidentală, Anglia transformîndu-se dintr-o putere regională în centrul unui imperiu global.

Dezvoltarea economică rapidă a impus şi modificări ale vieţii politice, în etape, fără a duce la distrugerea societăţii în ansamblu. Economia de subzistenţă a lăsat loc perioadei comerciale a mercantilismului, iar premergător Revoluţiei Industriale, s-a dezvoltat sectorul manufacturier pe baza energiei obţinută din rîurile ce coborau din regiunea Penninilor.

Startul revoluţiei industriale a fost susţinut de depozitele de cărbuni din regiunea Midlands (situată în sudul munţilor Penini). Astfel rezervele din partea estică au contribuit la dezvoltarea unor centre precum Sheffield, Derby şi Nottingham; cele din vest au fost necesare dezvoltării oraşelor Manchester, Salford şi Bolton. Exploatări miniere mai mici au existat în sudul Peninilor, în apropierea oraşului Birmingham şi, în nord-est în apropiere de Newcastle.

Impactul revoluţiei industriale a fost mai puternic resimţit în cadrul regiunilor industriale situate în apropiere de Midlands şi în partea de nord-est. Londra nu a fost direct implicată în acest proces. Condiţiile de muncă şi de trai au fost la început foarte grele, dar cu toate acestea populaţia a început să crească. Forţa de muncă a început să se organizeze devenind în scurt timp o importantă forţă politică. În tot acest timp regatul a prosperat. Nicăieri în altă parte, principiul specializării nu a fost mai bine ilustrat ca aici. Astfel oraşele producătoare de lînă erau situate la est de Pennini, Leeds şi Bradford. Industria bumbacului era concentrată în vest în Manchester. Birmingham şi oraşele sale satelit, a concentrat industriile siderurgică şi constructoare de maşini, iar arealul Notthingham-Leicester industria încălţămintei. În nord-estul Angliei, construcţia de nave şi industria chimică a devenit principalele activităţi. Mai mult decît atît, depozitele de cărbuni din Scoţia şi Ţara Galilor (Wales) au susţinut în bună parte exportul acestei materii prime.

Şi în prezent specializarea oraşelor continuă, dar asistăm la o modificare dramatică în ceea ce priveşte materiile prime proprii. Marea Britanie a importat şi în trecut materii prime cum ar fi: lînă din Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud, bumbac din SUA, India, Egipt şi Sudan, dar destrămarea Imperiului Britanic şi creşterea economică a statelor europene occidentale, în special a Germaniei, au dus la creşterea presiunii asupra economiei birtanice. Situaţia energetică a Regatului Unit se îmbunătăţeşte, pe de altă parte odată cu descoperirea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale din Marea Nordului. Au avut loc împărţiri în sectoare între statele riverane, Regatului Unit revenindu-i unul foarte bogat din punct de vedere cantitativ. Cu toate aceste, britanicii au mai concesionat în sectorul norvegian în unul dintre cele mai productive cîmpuri petrolifere, Ekofisk, de care s-au legat prin intermediul unei conducte în 1974. Creşterea consumului a impus căutare unor noi soluţii sau zone, una dintre acestea fiind Golden Belt din sud-sud-vestul Londrei.

Criza profundă declanşată la nivelul oraşelor industriale, în părţile centrale şi nordică, în aşa numita Rust Belt (centura manifacturieră) astfel încît o parte dintre activităţile industriale s-au regrupat în jurul oraşului primordial, Londra. Sporirea importantă a imigraţiei, în special din Asia de Sud, regiunea Caraibelor şi Africa precum şi creşterea rapidă a şomajului au reprezentat factori de presiune suplimentari pentru oraşele din regiunea Midland. Birmingham, al doilea oraş al regatului este şi cel mai divers din punct de vedere al mixajului rasial, mai mult de 20% dintre locuitorii săi fiind născuţi în afara graniţelor.

În prezent aceste oraşe industriale tind, şi unele reuşesc să devină centre ale sectorului terţiar – Liverpool îşi recîştigă funcţia de transport, Manchester devine un oraş atractiv pentru tranzacţiile financiare, toate oraşele punînd însă accent pe procesele de regenerare urbană, capabile să susţină un turism atractiv.