Regiunea Asia-Pacific

Introducere

Analiza unor procese definitorii ale lumii de astăzi şi purtătoare de tendinţe geopolitice, scot in evidenta formarea unor regiuni economice: Uniunea Europeană, Asia Pacific şi NAFTA (North American Free Trade Agreement) etc. Existenţa acestor regiuni aşază într-o ecuaţie nouă cursa geopolitica de azi, în care nu mai participă doar state, ci blocuri economice, fiecare dintre acestea fiind condus de către un lider, de către o adevărată locomotivă. Faptul că actorii internaţionali sunt reprezentaţi deopotrivă şi de grupuri de state pune în termeni diferiţi raportul dintre regiunea economică şi statele naţionale care o compun, lansează o foarte instructivă dezbatere privind modelele de integrare economică, impactul proceselor de integrare, al tendinţelor de globalizare asupra economiei şi comerţului mondial. Geopolitica tradiţională pune accentul pe factori şi elemente preponderent naturale. Evoluţia din ultima vreme a lumii a scos în evidenţă rolul mult mai important pe care îl joacă economia, informaţia, cultura în modelarea proceselor contemporane.

Regiunile Asia şi Pacific cuprind Asia de Sud, de Est şi Vest şi Oceania,

fiecare cu experienţa ei distinctivă. Cu toate că în această zonă se află un număr important de ţari în dezvoltare şi există multe situaţii de complementaritate între economiile lor, ca factor potenţial favorizant, multă vreme nu s-au putut realiza grupări economice care să cuprindă un numar mare de ţări, dacă nu chiar toate ţările din zona. Tendinţa de instituţionalizare a cooperarii internaţionale, evoluţia procesului de integrare în zonă au fost private de influenţa unor factori de natură diferită: etnică, religioasă, politică, conflicte militare. Totuşi, dinamismul crescut al acţiunilor economice din regiune, a celor legate de comerţ, investiţii, transfer tehnologic au creat mari oportunităţi. Ca urmare, s-au format unele grupări economice viabile cum sunt, Asociatia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Asociatia Asiei de Sud pentru Cooperare Regionala (SAARC). De asemenea, în Orientul mijlociu s-au constituit organizaţii economice care şi-au propus intensificarea cooperării regionale în domenii de interes reciproc, în scopul dezvoltării lor economico-sociale între care, Piaţa comună arabă (ACM), Consiliul de cooperare al statelor arabe din golf (CCG), Consiliul arab de cooperare economică (CACE).

Cap 1. Prezentarea regiunii si a principalelor state

Regiunea Asia-Pacific este propulsată de rezultatele spectaculoase pe care le-a obţinut în creşeterea economică. În această zonă se întâlnesc unele dintre marile puteri ale lumii de astăzi: SUA, China, Japonia, Rusia. La care se adăugă Coreea de Sud şi ceilalţi “tigri” asiatici (Singapore, Taiwan, Malayezia, Hong Kong); înaintând spre Asia Oceanică, nu am putea să nu menţionăm India, ţară de mărimi continentale, cu o ascensiune economică în ultima vreme demnă de luare aminte. Sunt autori care nu ezită să numească secolul următor drept “un secol al Pacificului”, pornind tocmai de la dezvoltarea vertiginoasă a multor state din zonă, de la boom-ul economic şi comercial pe care îl înregistrează regiunea. Dacă secolul al XIX-lea a fost european, cel de-al XX-lea american, secolul al XXI-lea urmează să aparţină acestei regiuni de puternică dezvoltare tehnologică şi economică.

Un exemplu elocvent ce poate fi adus aici este acela in care Friedrich Ratzel (1844 – 1904) consideră că Pacificul este oceanul viitorului. Pledează pentru această apreciere două tipuri de argumente. Pacificul este locul unei activităţi susţinute şi al unui potenţial conflict de interese între unele dintre cele mai puternice cinci ţări ale lumii: SUA, Rusia, China, Japonia, Anglia (menţionez că, în acel moment, această ultimă ţară era deţinătoare a unor zone în Pacific; in present, Anglia nu mai face parte din zona Asia-Pacific). Miza acestui conflict ar fi reprezentată de poziţia strategică, resursele unice şi dimensiunile uriaşe ale Pacificului. De aceea, după părerea autorului german, tocmai aici, în Pacific se vor confrunta şi stabili raporturile dintre cele cinci ţări. Concomitent, în Pacific ar urma să aibă loc şi principala confruntare între statele maritime (Anglia, Japonia) şi cele continentale (Rusia, China).

Ratzel considera că în această confruntare, puterile continentale vor avea câştig de cauză, întrucât dispun de resurse mult mai numeroase, precum şi de un spaţiu suficient ca bază geopolitică. În acelaşi timp, el prevede că bătălia pentru Pacific ar putea avea un final catrastrofal care ar marca şi încheierea evoluţiei ciclice a omenirii.

In continuare, regiunea Asia-Pacific este clădită pe doi piloni - Japonia şi China, dar beneficiind şi de prezenţa SUA şi a Federaţiei Ruse, regiunea Asia-Pacific devine foarte puternică din punct de vedere economic. Puternică în primul rând prin forţa de care dispun cei doi actori principali din regiune care, fiecare în parte, au un potenţial comparabil cu cel al Uniunii Europene. La care se adaugă celelalte ţări din zonă: de la Coreea de Sud la tigrii asiatici şi India aflată şi ea într-un proces de ascensiune economică.