Reprezentarea, gestiunea și exprimarea spatială a riscului

Fenomenul de hazard nu reprezintă neapărat un risc. Pentru acest lucru este nevoie ca individul sau grupul social să clasifice pericolul, să considere spaţiul respectiv ca fiind periculos sau situaţia economică, geopolitică ca fiind nesigură. Deci riscul se înscrie într-un context social, economic, cultural dat; el determină o doză mare de subiectivitate care se traduce prin diferite grade de acceptabilitate a riscului.

Deci, faptul de a considera reprezentările riscurilor şi practicile gestiunii sunt două lucruri inseparabile.

Reprezentarea şi gestiunea riscului

Evaluarea riscului depinde de felul în care societăţile integrează sau iau în considerare împrejurarea în care o criză sau o catastrofă are loc de obicei.

Criza sau catastrofa, surse de cunoaştere a riscului

Percepţia şi gestiunea riscului progresează deseori după producerea unei crize şi datorită repetării experienţei de după criză care permite precizarea diverselor percepţii şi observarea contradicţiilor dintre diferiţii actori.

Figura 6: Relaţiile dintre riscuri şi crize. Cunoştinţele dobândite în urma repetării experienţei.

Numeroase exemple de crize care au avut loc în oraşe(incendiul din Londra în 1666, seismul de la Lisabona în 1755) au contribuit la sensibilitatea celor care iau decizii şi a populaţiei faţă de riscuri şi faţă de un nou urbanism. Oraşul a fost regândit şi reconstituit după noi criterii, ceea ce a dus într-adevăr la reducerea vulnerabilităţii.

Pe ruinele vechii Lisabone în locul suprafeţei locuibile restrânse şi al urbanismului anarhic, sub influenţa marchizului de Pombal, s-a dezvoltat un oraş care a servit drept model şi altor amenajări urbane, europene şi americane. Pombal a determinat efectuarea unui inventar precis şi evaluarea suprafeţei proprietăţilor distruse. El stimulează aplicarea unor proceduri de expropriere şi despăgubire pentru terenurile delimitate, după ce au fost stabilite alinierile şi noile drumuri. Prevenirea pentru limitarea pe viitor a efectelor incendiilor este integrată în proiect. Crizele sau catastrofele oferă deseori ocazia unei reamenajări, a unei reutilizări care să integreze mai bine riscul dar bineînţeles că nu este întotdeauna cazul.

Reprezentarea riscului

Relaţia oamenilor din diferite ţări cu hazardul, reprezentarea acestuia constituie un prim obstacol fundamental. În societăţile unde pericolul este considerat o fatalitate sau o pedeapsă divină, oamenii rămân pasivi şi nu vor să admită faptul că este în puterea lor să controleze pericolul. Exemple de astfel de credinţe marchează istoria europeană şi există încă în America Latină. In această regiune, populaţia nu consideră vulcanii ca fiind periculoşi (în mod contrar părerii despre cicloni) ci vede în ei edificii grandioase care le furnizează hrana sau care pot fi răzbunători şi care în cazul unei erupţii nu fac rău decât străinilor şi nicidecum populaţiei băştinaşe care îi respectă. Din acest motiv este aproape inutilă, în caz de erupţie iminentă, tentativa de evacuare a populaţiei care refuză să-şi părăsească bunurile, animalele, recolta deoarece oamenii nu se tem de vulcani.

Un mare număr de metode de prevenire validate în Europa şi câteodată exportate fără nici o modificare în ţările aflate în curs de dezvoltare, nu au avut rezultatele scontate deoarece erau elaborate în urma evidenţei riscului luată în considerare de către oamenii de ştiinţă, tehnicieni şi politicieni dar nu ţineau cont de diferenţele de percepţie şi de comportament ale naţiunilor respective.

O „cultură” a riscului specifică fiecărei ţări: diversitatea răspunsurilor în funcţie de ţară

Care sunt măsurile cele mai importante care ar trebui stabilite sau ameliorate în urma unei catastrofe industriale?

Ţările de Jos: o mai bună cunoaştere a instalaţiilor

Elveţia: mai multă educaţie (şcoli, colegii, populaţia în general)

Franţa: mai multe măsuri coercitive, sancţiuni

Care sunt actorii cei mai importanţi, interlocutorii adecvaţi pentru lupta împotriva riscului industrial?

Ţările de Jos: chiar industriaşii

Elveţia: asociaţiile „verzi”, lobby-ul ecologist

Franţa: administraţia

Nu este suficient să dispui de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice pentru a-ţi crea o percepţie asupra gravităţii unui potenţial eveniment deoarece există diferenţe culturale în aprecierea hazardului şi în perceperea riscului.