Resurse și legislație în Gura Humorului Suceava

I. 1. Prezentarea localităţii

Scurt istoric

Istoria oraşului Gura Humorului este încărcată de legendă: una dintre legende vorbeşte de trecerea tătarilor prin aceste locuri în timpul marii invazii din anul 1241, când au găsit apele pârâului Humor umflate de ploi şi l-au numit, pentru aceasta Homor, adică “repedele”. Păstrarea denumirii locului timp de secole demonstrează faptul că aici există o comunitate umană ce a avut continuitate de vieţuire. Mai apoi se menţionează uciderea bourului de către Dragoş în locul numit astăzi Boureni, situat pe malul drept al Humorului, şi de trecerea lui Bogdan I prin extremitatea estică a oraşului de astăzi, ce se numeşte acum Bogdăneasa. Mai târziu, tot legendele amintesc de prezenţa lui Daniil Sihastrul care, după plecarea de la Putna, şi-ar fi săpat o chilie la Piatra şoimului, mai sus de Ariniş, înainte de a deveni egumenul mânăstirii Voroneţ. Iar, în secolul al XVI-lea , se spune că soţia lui Petru Rareş, doamna Elena, ar fi îngropat tezaurul domnesc la Pietrele Doamnei, situate pe Dealul Toaca ce străjuieşte oraşul la vest.

Atestarea documentară datează din vremea lui Ştefan cel Mare. În momentul cuceriri austriece, la 1775, Gura Humorului era o aşezare destul de modestă care a evoluat lent pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Constituit ca entitate social-administrativa distinctă, desprinsă de Voronet, în anul 1780, Gura Humorului s-a ridicat la rangul de târguşor şi centru administrativ – teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) şi capitală de judeţ (1893), pentru ca în anul 1904 sa primească statutul de oraş. Încă din primii ani ai secolului al XIX-lea, Gura Humorului a intrat în conştiinţă economică a ţinutului ca locul în care se desfăşura unul dintre cele mai importante târguri săptămânale – târgul de marţi, rămas şi astăzi ca punct de reper pentru producătorii din zonele de şes şi de munte din Bucovina. De altfel, o perioadă îndelungată, Gura Humorului se va dezvolta şi va fi cunoscut ca un important centru comercial al zonei, lucru favorizat de situarea sa în locul în care se face “intrarea în munţi”, pe unul dintre drumurile principale care asigurau legătura dintre Moldova şi Transilvania. În acelaşi timp, către mijlocul secolului al XIX-lea, Gura Humorului începuse să devină un loc căutat de vilegiaturişti pentru calităţile deosebite ale apei şi ale aerului, localitatea fiind o adevărată staţiune climaterică, trăsătură păstrată până târziu, în perioada interbelică.

Oraşul a avut o istorie zbuciumată. În anul 1899, în ziua de 10 mai, un incendiu devastator a distrus întreaga localitate. Refacerea s-a făcut prin forţe proprii, prin subscripţie publica. În timpul primului război mondial, a fost trecut din nou prin foc , pentru ca în anii celui de-Al Doilea Razboi Mondial oraşul sa fie distrus în proportie de 50 %. Desi a suferit distrugeri repetate, oraşul mai păstrează martori de arhitectura care demonstrează calitaţile de altă dată ale urbei, astăzi cladiri patrimoniale sau cu valenţe patrimoniale: clădirea bisericii catolice ( 1811), corpul de clădire al şcolii generale nr.1( 1812), clădirea Judecatoriei ( 1901), clădirea Primăriei ( 1904), actuala scoală generală nr.2 (1910).

În prima jumatate a secolului al XX-lea şi în perioada interbelică oraşul Gura Humorului s-a dezvoltat ca un important centru comercial şi industrial-agricol, principalele ramuri industriale fiind legate de exploatarea si prelucrarea primară a lemnului şi de prelucrarea produselor agricole (morărit, panificaţie, carmangerie etc.). Mai târziu, în perioada postbelică, acestor sectoare li s-au alăturat industria minieră si industria usoară, pentru ca după anul 1990, sa se producă restructurări caracteristice întregii vieţi economice româneşti; pentru Gura Humorului elementul principal a fost restructurarea sectorului minier şi reorganizarea pe baze private a industriei usoare.

Aşezare geografică

Oraşul este situat la vărsarea Humorului şi răul Moldova, de la acest fapt provenind numele oraşului. Gura Humorului este situat la o altitudine de că. 470 m, având un climat cu proprietăţi sedative. Locul a fost căutat, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca staţiune climaterică. La nord sunt culmile Obcinei Humorului, la sud Obcina Voroneţului iar la vest Obcina Mare. Aceşti munţi sunt bine împăduriţi, iar climatul de adăpost conferă oraşului cu circa 17.000 de locuitori un cadru plăcut şi pitoresc. Meleagurile humorene sunt atestate în documentele scrise medievale emise de cancelaria Moldovei, încă de la începutul secolului XV -lea (1415), când vornicul Oana a întemeiat vechea mănăstire a Humorului, la o distanţă de 6 km de actualul oraş Gura Humorului.

Harta

Vecini

Din punct de vedere teritorial, staţiunea Gura Humorului are ca vecini:

- la nord, comunele Mănăstirea Humorului şi Partesti

- la sud, comună Slatina

- la est, comunele Păltinoasa şi Valea Moldovei

- la vest, Oraşul Frasin