Resursele de apă din bazinul hidrografic Putna și variabilitatea lor temporală

Resursele de apa din bazinul hidrografic Putna si variabilitatea lor temporala

Introducere

Studiul de fata are ca scop evidentierea regimului scurgerii pe raul Putna la postul hidrometric Tulnici, in intervalul 1950-1998. In vederea realizarii acestui obiectiv s-au analizat debitele medii lunare si anuale din acest interval, variabilitatea lor anuala, lunara si anotimpuala, s-au estimat resursele de apa ale bazinului si s-a efectuat o analiza comparativa intre prima si a doua jumatate a intervalului pentru a evidentia modificarea parametrilor scurgerii in cele doua perioade.

In prima, faza sunt prezentate caracteristicile generale ale reliefului din bazinul hidrografic Putna ( pozitie geografica, unitati majore de relief in acest areal, conditii geologice, climatice, utilizarea terenurilor) si caracteristicile generale ale retelei hidrologice (suprafata, lungime, altitudinea izvorului, altitudinea punctului de varsare, sinuozitate, panta, depletire, densitate).

1.Date generale privind bazinul hidrografic

Raul Putna izvoraste de pe versantul Nordic al Masivului Goru (Lacautiul, 1777) din Muntii Vrancei, din depozitele flisului paleogen , de la altitudinea de 1750 m. Spre aval traverseaza toata zona de flis si formatiunile piemontane neogen-cuaternare. Raul se varsa in Siret, cu circa 8 km in aval de Barlad, drenand o mare parte a nordului Carpatilor Curburii. Are pante relativ mari pana la patrunderea sa in depresiunea subcarpatica interna a Vrancei ( media in jur de 37m/km ), scazand apoi in mod vertiginos la valori sub 10m/km. Depresiunea longitudinala, larga pe alocuri pana la 12 km, este un adevarat loc de adunare a apelor, strabatuta in sens opus de Putna si afluentul sau, Zabala, care se unesc la Prisaca. Inainte de unirea lor, cele doua rauri primesc afluenti mai ales din interiorul “inelului” format de cursurile lor.

Putna superioara are un bazin asimetric. Din stanga primeste pe Astrologul, Valea Marului, Lepsa, Deju si Curteni, iar din dreapta Tisita, Coza si Vasuiu.

Putna si Zabala conflueaza in punctul numit semnificativ ”Grumaz”. Pana in anul 1947, ele au ocolit in cursul lor o stanca proeminenta din gresie pe care Putna a reusit sa o strapunga si sa-si scurteze drumul spre Zabala cu aproximativ 1 km.

Prin eroziune laterala , Putna si-a modelat o serie de largituri cum sunt cele de la Tulnici-Barsesti, Vasuiu la confluenta cu Zabala. Procesele de versant in depresiune sunt deosebit de active, observandu-se chiar si torenti noroiosi-nisiposi din cauza despaduririlor masive.

Putna traverseaza dealurile subcarpatice Rachitisul, Rauti si Tojanului, puternic cutate in sens longitudinal, printr-o poarta larga intre Prisaca si Colacu. Aici raul intra in depresiunea subcarpatica a Vizantei-Mera. In aceasta zona primeste din stanga Tichirisul, Vidra si Vizautiul. In ultimul curs se manifesta puternic tectonica salifera, care duce la ridicarea accentuata a gradului de concentratie in clorura de sodiu a apelor Putnei, mai ales in timpul apelor mici. In zona sunt 7 izvoare cu ape minerale cu mineralizare in jur de 1,6-3,7 g/l.

Putna traverseaza zona piemontana alcatuita din depozite levantin-cuaternare. In aval de Clipicesti, raul isi construieste un vast con de dejectie pe care divagheaza larg, despletindu-se in mai multe brate. In aval primeste Milcovul si Ramna., dupa care strabare campia de divagare ( piemontana ) a Ramnei , unde primeste ultimul sau afluent de dreapta, pe Leica, ce poate fi considerat si un curs parasit al Ramnei. In conditiile climei secetoase si irigatiilor dezvoltate, in zona de campie a Putnei se poate observa o puternica disipare a apei.

Climatul se caracterizeaza prin interferenta circulatiei sudice si estice, precum si prin influenta Muntilor Carpati, atat ca bariera orografica, cat si prin fenomenul de foehn. In concluzie, climatul are o nuanta accentuata de continentalism, mai ales in sectorul inferior, cu veri calde si secetoase, fapt evidentiat si de valorile mici ale scurgerii, si ierni geroase. Precipitatiile sunt cuprinse intre 600-700 mm, cu valori mai reduse catre varsarea in Siret si mai ridicate in sectorul superior, care are si altitudini medii mai ridicate (sectorul montan si subcarpatic)