Roșia Montană

Comuna Rosia Montana (fostul Alburnus Major de pe vremea romanilor, 131 e.n.) este situata în judetul Alba, lânga orasul Abrud, în Tara Motilor din Muntii Apuseni. Este o localitate miniera montana, cu aproximativ 4000 locuitori, asezata pe valea râului Rosia, afluent al Abrudului, între masivele Cetate si Carnic de o parte si Orlea si Jig, de alta parte. Are 42 de case cu valoare de patrimoniu, numeroase biserici apartinând diferitelor culte si un muzeu al mineritului, în care se poate vizita o galerie miniera romana, sapata cu dalta si ciocanul, astazi electrificata. Numeroase alte vestigii romane, si nu numai, au fost recent descoperite. Exista patru lacuri artificiale (tauri). Comuna Rosia Montana are 16 sate (Rosia Montana, Corna etc.), raspândite pe o suprafata de 42 kmp. Comuna Rosia Montana, care face obiectul primei concesiuni a companiei Rosia Montana Gold Corporation S.A. (RMGC), ca si comuna vecina Bucium, care face obiectul celei de-a doua concesiuni, este site arheologic protejat prin Legea nr.5/2000.

Proiectul minier Rosia Montana este propus de compania mixta Rosia Montana Gold Corporation S.A. Conform documentului „Descrierea Proiectului” si datelor furnizate pe site-ul companiei Rosia Montana Gold Corporation S.A.,RMGC este o companie mixta formata din Gabriel Resources Ltd. (Canada), care detine 80% din actiuni, compania statului român Minvest S.A. ce are 19,3% si alti actionari români 0,7%.

Gabriel Resources Ltd este companie orientata spre „achizitia, exploatarea si dezvoltarea proiectelor de metale pretioase”, ce are doua proiecte de minerit în România, Rosia Montana si Bucium. În 1995, GR a raspuns cu o propunere scrisa la apelul deschis de cautare de participanti la proiectul Rosia Montana facut de Regia Autonoma a Cuprului Deva, titulara a proiectului Rosia Montana. Ulterior Regia s-a reorganizat sub numele de Minvest S.A., propunerea fiind acceptata. Licenta de concesionare de exploatare pentru Rosia Montana a fost data de Guvern în 1999 pentru Minvest ca titular si RMGC ca afiliat. În octombrie 2000 s-a produs transferul de licenta, RMGC devenind titular si Minvest afiliat. Proiectul (prezentat în mai multe versiuni) prevede acum urmatoarele:

- Obtinerea a 300 tone aur si 1600 tone argint anual, din procesarea a 13 milioane minereu pe an, timp de 16,2 ani, minereu obtinut din exploatarea în cariere deschise a patru masive (Cetate, Carnic, Orlea, Jig-Vladoaia). Proiectul prevede exploatarea în primii zece ani în cariere la Cetate si Carnic, iar în urmatorii 6 ani la Orlea si Jig. Minereul din zona are o concentratie medie de 1,56 grame aur/tona si de 7,8 grame argint/tona.

- Stramutarea sau relocarea a circa 900 de familii însumând circa 2000 de persoane, din 740 locuinte si 138 apartamente; stramutarea a opt biserici, noua cimitire, scoli, gradinite, dispensar medical; declasificarea a noua case monumente istorice; distrugerea muzeului mineritului, împreuna cu galeria care se viziteaza acum si crearea unui nou muzeu; distrugerea a patru masive (Cetate, Carnic, Orlea, Jig) în urma escavarilor ce vor crea patru cratere; distrugerea monumentelor naturale Piatra Corbului si Piatra Despicata; ocuparea a 1200 ha teren în satele Rosia.

Exploatarea în cariera deschisa a masivului Cetate a început în 1970, distrugându-se mai multe urme importante ale exploatarii vechi, romane. Înaltimea masivului a scazut în timp cu 120 metri, exploatarea actuala fiind de maximum 400.000 tone minereu/an, la care se folosesc camioane de 15 tone, reziduurile fiind depozitate într-un mic iaz din Valea Salistei. Proiectul a fost revizuit de mai multe ori ca timpi si ca valori, pentru a raspunde comentariilor unor analisti. În noiembrie 2001, consultantul australian Minproc a elaborat documentul intitulat „Studiul final de fezabilitate”, în care productia anuala de minereu era de 20 milioane tone anual si viata minei era de 11 ani. A urmat „Studiul de optimizare” facut de SNC Lavalin, care prevede o productie anuala de 13 milioane tone pe 16 ani. În septembrie 2002 a fost elaborat documentul intitulat „Descrierea Proiectului”, în care investitia initiala (costurile de capital pentru productia de 13 mil. tone de minereu anual) a fost prevazuta la 253 milioane USD. În decembrie 2002, D.Chambers face unele comentarii tehnice asupra celor doua documente, „Studiul final de fezabilitate” si „Descrierea Proiectului”, semnalând modificarea mai multor aspecte cheie ale proiectului propus:

- durata Proiectului a fost ridicata de la 11 la 16 ani, în timp ce productia anuala a scazut de la 20 la 13 milioane de tone minereu pe an (productia actuala fiind de 400 mii tone);

- marimea basculantelor pentru încarcarea minereului si a rocii sterile a scazut de la 230 tone la 150 tone (cele utilizate acum fiind de 15 tone) etc.

Dupa publicarea comentariilor tehnice pe marginea Proiectului, firma canadiana a recunoscut ca atât cheltuielile de investitie, cât si costurile de operare au fost subestimate si a emis noi estimari financiare. La 27 februarie 2003, Dow Jones Newswire scria: „cheltuielile de investitie estimate pentru Proiect se ridica la 437 de milioane de dolari, cu 184 de milioane de dolari (70%) mai mult”. Sunt mentionate, în Studiul de fezabilitate, mai multe domenii de crestere, printre care cele legate de costurile de administrare a deseurilor, de accelerare a stramutarii populatiei si de extindere a ariei de exploatare, asteptându-se ca si costurile de operare sa creasca, în special cele la electricitate.