Sebeș - studiu de geografie umană

Cap. 1- Istoricul cercetarilor

Alfred Möckel - "Aus Mühlbachs Vergangenheit. Ein Überblick über die Geschichte der Stadt", Verlag Johann Stegmann, Mühlbach, 1929.

Constanta Trufas, Valer Trufas - sureanu – colectia Muntii Nostri, ed.Sport-Turism, 1986

D. CIUPAGEA , M. PAUCA, TR. ICHIM (1970): „Depresiunea Transilvaniei” – Bucuresti;

V. MUTIHAC, L. IONESI (1974): „Geologia Romaniei” – Bucuresti;

Angelescu et alii 1967: M. Angelescu, G. Gündisch, A. Klein, H. Krasser, Th. Streitfeld, Restaurarea unui monument de arhitectură din epocile romanică şi gotică în cadrul ansamblului de monumente feudale de la Sebeş-Alba, în vol.: Monumente istorice - Studii şi lucrări de restaurare, 2, 1967, p. 90-119.

Anghel 1976: Gheorghe Anghel, Fortificaţia oraşului Sebeş, în Apulum, XIV, 1976, p. 147-160.

Borbély 1943: Borbély Andor, Erdélyi városok képeskönyve 1736-ból, în Erdélyi Múzeum, XLVIII, 1943, p. 213-215.

Entz 1996: Entz Géza, Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996.

Gündisch 1981: Gustav Gündisch (hrsg.), Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen 1458-1473, 6. Bd., Bukarest, 1981.

Heitel 1964: Radu Heitel, Monumentele medievale din Sebeş-Alba, Bucureşti, 1964.

Niedermaier et alii 2004: D. D. Iacob, P. Niedermaier, J. Pál, Z. K. Pinter, M. S. Salontai, Städtegeschichteatlas Rumäniens - Mühlbach, Reihe C Transsylvanien, Band 3, Bukarest, 2004.

Marienburg 1987: L. J. Marienburg, Geographie des Grossfürstenthums Siebenbürgen, Hermannstadt, 1813, Nachdruck im: Schriften zur Landeskunde Siebenbürgens, Bd. 12, Köln Wien, 1987.

Müller 1985: Georg Eduard Müller, Stühle und Distrikte als Unterteilungen der Siebenbürgisch-Deutschen Nationsuniversität 1141-1876, Köln-Wien, 1985.

Nägler 1981: Thomas Nägler, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, 1981.

Niedermaier 1979: Paul Niedermaier, Siebenbürgische Städte, Bukarest, 1979.

Vătăşianu 1959: Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, vol. I, Bucureşti, 1956.

Zimmermann, Werner 1892: Franz Zimmermann, Carl Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen (1191-1342), 1. Bd., Hermannstadt, 1892.

Cap. II reperele pozitiei geografice

si administrativ-teritoriale

2.1. Pozitia geografica si limitele fizico-geografice

Teritoriul municipiului Sebeş este intersectat de paralela 46°41’ latitudine nordică şi de meridianul 23°36’ longitudine estică. Situat la o altitudine de 270 m, la o distanţă de 365 km de Bucureşti, 115 km de Cluj, 56 km de Sibiu, 63 km de Deva şi la 205 km de Arad, Municipiul Sebeş este aşezat în perimetrul format de râul Sebeş, Valea Secaşului, Munţii Sebeşului şi Podişul Transilvaniei.

Teritoriul Sebeş se învecinează după cum urmează:

- la est comunele Daia Romană şi Cîlnic;

- la sud comunele Cîlnic şi Săsciori;

- la vest comunele Vinţu de Jos şi Pianu;

- la nord cu teritoriul Alba Iulia.

2.2. Incadrarea in structura

administrativ-teritoriala

Municipiul Sebes se incadreaza in zona economica Centru, facand parte din judetul Alba.

Suprafaţa teritoriului administrativ al Municipiului Sebeş însumează 11.545 ha şi cuprinde localităţile:

Sebeş, situat pe ambele maluri ale râului cu acelaşi nume, la intersecţia drumurilor naţionale şi europene;

Lancrăm, aproape de limita nordică a oraşului, la aproape 2 km de acesta;

Răhău, pe Valea Secaşului Mare ce se deschide la sud de DN1 (E81);

- Petreşti, de-a lungul râului Sebeş la 3,5 km de Sebeş spre sud cu acumularea ce-i poartă numele, care funcţionează în scopul alimentării cu apă şi atenuării undelor de viitură din amonte.

Potentialul de habitat al cadrului natural

3.1 Geologia

Geologia este specifica culoarului Muresului, fiind compusa din roci sedimentare: gresii si argile, conglomerate (situate pe alocuri sub forma unor straturi orizontale), ciment calcaros etc.

3.2.Relieful:

Municipiul Sebeş este aşezat în perimetrul

format de râul Sebeş, Valea Secaşului, Munţii Sebeşului şi Podişul Transilvaniei.

Din peisajul natural al teritoriul nu lipsesc terasele joase sau abrupturile naturale care dau un specific deosebit reliefului. Reprezentând o zonă de trecere între munţi şi cele două regiuni depresionare, dealurile piemontane sunt constituite în partea lor sudică de o fâşie îngustă de şisturi cristaline, iar la vest de Sebeş, în Culoarul Orăştiei, peste şisturi s-au depus conglomerate, gresii şi argile. La nord de dealurile piemontane, de-a lungul râurilor Mureş şi Secaşul Mare, se întâlnesc două arii depresionare numite Culoarul Orăştiei şi Culoarul sau Depresiunea Apoldului, formate dintr-o asociere de câmpuri şi şesuri aluviale dispuse în trepte. Alaturi de acestea, se regasesc in apropiere muntii Surianu, cu o altitudine maxima de 2130 m.