Sistemul Hidroenergetic Porțile de Fier II

I. Cadrul natural al cursului Dunarii

Dunarea, al doilea fluviu ca marime din Europa, îsi aduna izvoarele de sub vârful Kandel (1241 m), din Muntii Padurea Neagra, înmanunchindu-se într- un loc pitoresc din parcul castelului Fürstenberg. Aici, în localitatea Donaueschingen, cele doua pârâiase, Brieg si Brigach, îsi amesteca apele, pornind spre est, spre Marea Neagra, într-o lunga si aventuroasa calatorie, de 2857 km. Locul, considerat conventional ca punct de izvor al fluviului, este marcat printr-un complex statuar, reprezentat de doua femei, mama, cu mâna întinsa, care simbolizeaza Europa, aratându-i fiicei sale, Dunarea, drumul pe care trebuie sa-l urmeze. În lungul sau traseu, traverseaza si în acelasi timp uneste, 4 capitale - Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad si 10 state europene: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Iugoslavia, România, Bulgaria, Republica Moldova si Ucraina.

De la izvoarele sale, din Muntii Padurea Neagra si pâna la varsare, strabate variate forme de relief care imprima cursului Dunarii când un aspect de fluviu navalnic de munte, când un aspect de fluviu de ses, cu ape linistite.

La varsare fluviul formeaza o delta de forma clasica, triunghiulara, de o bogatie biologica deosebita, declarata pentru importanta ei, rezervatie a biosferei.

De-a lungul Dunarii se individualizeaza albia majora a fluviului sau lunca naturala a Dunarii, ce cuprinde si partea inundabila. Aceasta are un rol important atât în conservarea ecosistemelor, cât si în activitatea umana.

Bazinul hidrografic al Dunarii se extinde pe o suprafata de 817.000 kmp, acoperind suprafete variabile din 18 tari europene, României, Ungariei si Iugoslaviei revenindu-le cele mai mari. Primeste numerosi afluenti (120) care îi aduc ape de pe culmile Alpilor, Alpilor Dinarici, Carpatilor si Balcanilor, din care 35 sunt mai importanti (20 afluenti de dreapta si 15 afluenti de stânga).

Pe baza reliefului de ansamblu si al aportului de apa, bazinul Dunarii este împartit în trei sectoare: Depresiunea Dunarii de Sus sau bazinul superior al Dunarii, Depresiunea Dunarii de Mijloc sau bazinul mijlociu al Dunarii si Depresiunea Dunarii de Jos sau bazinul inferior al Dunarii. Pe teritoriul României, cursul Dunarii masoara 1075 km si face parte din Depresiunea Dunarii de Jos sau Bazinul inferior al Dunarii. Acest sector reprezinta circa 35 % din lungimea totala a cursului sau.

Extinderea în longitudine, pe un meridian si jumatate, apropierea de Marea Mediterana si marea varietate a reliefului confera zonei traversata de fluviu un climat complex si variat, de la cel atlantic, predominant în bazinul superior, spre un climat continental accentuat, în bazinul inferior.

Regimul hidrologic este influentat de nivelul precipitatiilor si de afluentii pe care îi primeste. Acumulari apreciabile de debit se înregistreaza dupa confluenta cu apele Innului- 1500 mc/sec, la iesirea din Ungaria - 2480 mc, în sectorul sârbesc - 5500 mc si cel românesc - 6500 mc. Debite maxime, peste cotele de inundatie, au fost înregistrate în 1954 si 1970, în urma topirii zapezilor si precipitatiilor abundente din perioada de primavara.

Regimul hidrologic alimentat de ploi si zapezi a facut posibila navigatia pe Dunare în tot timpul anului, iar conditiile de mediu si resursele de hrana oferite au facilitat dezvoltarea asezarilor umane. Au luat astfel nastere numeroase porturi fluviale, adevarate porti spre lumea europeana, prin care circula un numar mare de calatori, turisti si cantitati importante de marfuri. Renumite sunt Kelheim, Regensburg, Straubing - în Germania, Linz, Viena - în Austria, Bratislsva - în Slovacia, Budapesta, Mohacs - în Ungaria, Novi Sad, Belgrad - în Iugoslavia si Orsova, Turnu Severin, Giurgiu, Turnu Magurele, Oltenita - în România. Porturile Braila, Galati, Tulcea si Sulina sunt încadrate în categoria porturilor fluvial- maritime. Pe canalele navigabile Dunare - Marea Neagra si Poarta - Alba - Midia- Navodari mai sunt amenajate patru porturi fluviale.

II. Potentialul hidroenergetic al Dunarii

Pe o lungime de 229 km, Dunarea este frontiera de stat între România si Iugoslavia, creind prin Carpatii Meridionali între Orsova si Drobeta Turnu Severin defileul “Portile de Fier”, cel mai important din tot cursul sau. Potentialul hidroenergetic natural al fluviului Dunarea a fost estimat la 52 miliarde kWh/an, din care 42 miliarde kWh/an tehnic utilizabil.

Importanta energetica deosebita a sectorului rezulta pe de o parte din debitele mari ale Dunarii, iar pe de alta parte, din caderea de 34 m, cu o panta medie de 15 cm/km si cu pante maxime locale de pâna la 120 cm/km.

Debitele medii zilnice, determinate în 160 de ani de masuratori, sunt cuprinse între 1200 mc/s si 16000 mc/s.

Potentialul existent pe ansamblul sectorului de frontiera, în medie de 8.100 kW/km, corespunzator unei caderi de apa de 34 m si unui debit mediu de 5.540 mc/s, constituie un record în Europa. Într-un an hidrologic mediu, potentialul natural al sectorului este de 16,3 miliarde kWh, ceea ce reprezinta 31% din potentialul natural total al fluviului.