Sistemul solar

INTRODUCERE

Fără îndoială, într-un univers în care vorbim despre sisteme stelare și solare, planete și exoplanete, cel mai vechi și cel mai cunoscut sistem este cel solar. Sistemul Solar a fost, este și va fi un subiect care a creat controverse în rândul tuturor generațiilor, care a creat întrebări fără răspuns și o gamă foarte largă de teorii asupra acestuia.

Cunoașterea detaliată asupra structurii Sistemului Solar permite înțelegerea originii și evoluției acestui sistem. Această problemă este o parte a incertiudinii teoriei genezei și evoluției Universului. Suntem atât de mici încât nu cunoaștem decât 1% din tot ce înseamnă UNIVERS.

SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea are drept obiectiv principal studiul amănunțit asupra temei alese, de a structura infomațiile și teoriile descoperite de către alte persoane și de a le aduce către publicul dornic de a descoperi și întelege tainele spațiului în care trăim.Ne punem foarte multe întrebări:”Oare mai există și alte planete acolo?, Ce se întâmplă?, Cum s-a descoperit?, Cine a descoperit?”

și foarte multe altele. Așa că din această cauză am ales să abordămdespre Sistemul Solar.

ISTORICUL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIU

Încă din antichitate oamenii credeau că Pământul se aflăîn centrul Universului fiind considerat diferit față de restul obiectelor cosmice. Filozoful grec Aristarh din Samos a speculat despre reorganizarea heliocentrică a cosmosului, fiind completat de primul astronom care a dezvoltat un sistem matematic heliocentric predictiv, Nicolaus Copernicus.

Isaac Newton, Galileo Galilei, Johannes Kepler sunt cei care au dezvoltat si teoretizat ideea că Pământul se rotește în jurul Soarelui și că celelalte planete respectă aceleași legi ale fizicii.

Inventarea telescopului de către Galileo Galilei, în anul 1609, a fost importantul pas în descoperirea planetelor și satelitilor noi. Printre descoperirile făcute de Galilei în această perioadă se numară: craterele de pe lună, petele solare de pe Soare, patru dintre sateliți lui Jupiter care orbitează în jurul acestuia.

Christiaan Huygens a continuat cu descoperirea lui Titan, satelitul lui Saturn și formei inelelor acestuia.

Domenico Cassini a descoperit mai târziu înca patru sateliți a lui Saturn.

Edmond Halley a realizat în 1705 că planetele orbiteazăîn jurul Soarelui. În această perioadă a apărut pentru prima dată termenul de Sistem Solar.

În anul 1781 William Herschel a descoperit prima planetă, Uranus. Giuseppe Piazzi a descoperit planeta Ceres in 1801, fiind considerată mai târziu un asteroid. Frederich Bunsen și Gustav Kirchoff au descoperit că Soarele are în compoziție unele elemente existente pe Pământ, astfel că se stabilește o legatură fizicăîntre Pământ și Soare.

Părintele Angelo Secchi a realizat că Soarele este o stea prin comparația sa cu alte stele, obiectiv care a condus la ipoteza că alte stele ar putea avea sisteme proprii. Descoperirea lui Pluto a fost efectuată de către Clyde Tombaugh in 1930, însă s-a dovedit a fi prea mic pentru a crea perturbanțe orbitale planetelor existente.

În 1992 a fost descoperită prima dovadă a existenței unui alt sistem planetar decât cel al nostru. Trei ani mai târziu a fost descoperită prima planetă extrasolarăîn jurul Pegasi B, care orbita în jurul altei stele asemănătoare Soarelui, astfel că din 2015 au fost descoperite 1181 de alte sisteme solare. În același an s-a descoperit centura de asteroizi Kuiper.

CONSIDERAȚII GENERALE

Soarele si mulțimea corpurilor care graviteazăîn jurul său formeazăSistemul Solar. Sistemul solar este situat într-unul din brațele exterioare ale galaxiei noastre, numită și Calea Lactee. Galaxia noastră este formată din aproximativ 200 de miliarde de stele, împreună cu planetele lor și peste 1000 de nebuloase. Masa întregii galaxii, Calea Lactee este de aproximativ 750-1000 miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui, iar diametrul este de aproimativ 100.000 de ani lumină. Sistemul Solar este situat într-o regiune cu densitate relativ mică.Acesta se compune din Soare (centrul dinamic al sistemului conținând 99,86% din masa sistemului, și sursa principală de energie, luminăși caldură), 8 planete, 44 sateliți naturali ai planetelor, peste 1800 de asteroizi, peste 600 de comete, o mulțime de corpuri meteoritice de dimensiuni foarte variate și materia interplanetară(gaz si praf), ocupând un spațiu în jurul Soarelui cu o raza de 2 a.l.

Planetele se mișcă în sens direct în jurul Soarelui, pe orbite eliptice, având planele apropiate de planul eclipticii și se rotesc în sens direct în jurul axelor proprii, cu excepția planetelor Venus și Uranus, care se rotesc în sens retrograd.

Progresele cosmonauticii au permis precizarea imaginii formate asupra ,,arhipeleagului cosmic’’ pe care îl numim sistem solar. Sarcina principală a explorărilor planetare constă în prezent în studiul caracterisicilor lor fizice: temperatura, presiunea, compoziția chimică, structura atmosferică, structura topografică a solului etc. Rolulul zborurilor cosmice în studiul sistemului solar crește repede, dar observațiile de la sol asupra planetelor vor fi încă mult timp necesare. În continuare vom prezenta pe rând corpurile din sistemul solar.