Sistemul Urban din România

INTRODUCERE

În ultima decadă, oraşele au fost recunoscute ca zone esenţiale pentru dezvoltarea economică deoarece sunt principalele localizări pentru activităţi de grad înalt şi noduri logistice în reţelele de transport internaţionale.

În present, jumătate din populaţia lumii trăieşte în oraşe. Oraşele există de mai bine de şase mii de ani. Până de curând ele deţineau un număr restrâns din populaţia ţărilor lor şi erau considerate “binecuvântări mixte” de către guverne şi de populaţia din zonele rurale. Această situaţie s-a schimbat în mod dramatic în ultima jumătate de secol şi continuă să se schimbe şi astăzi. Nivelul urbanizării diferă de la o regiune la alta.

Oraşele sunt “motoarele dezvoltării economice”.Multe industrii şi servicii sunt concentrate aici, deoarece inputurile şi pieţele produselor sunt disponibile la scară largă. În oraşe, oamenii caută oportunităţi de angajare, capacităţile şi cunoştinţele sunt rapid propagate, promovând mobilitatea.

Dar ce este de fapt oraşul- Aceasta este, cu siguranţă, întrebarea fundamental la care trebuie să răspundă specialiştii care studiază spaţial urban. Dintr-un anumit punct de vedere, toţi cunoaştem ce este acela un oraş. Cu toatea acestea, petru a evita confuziile, este necesar să încep cu câteva definiţii.

- “Oraşul este o formă complexă de aşezare omenească, cu dimensiuni variate şi dotări edilitare şi care îndeplineşte de obicei mai multe funcţii: administrative, industrial, comercială, politica şi cultural”.

Din punct de vedere al specialiştilor în geografie: “oraşul este un spaţiu care se defineşte printr-o serie de proprietăţi metrice, prin dimensiuni, suprafeţe, densităţi”.

Vasile Cucu defineşte oraşul ca fiind:” un spaţiu intens populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, cultural, care se dezvolta în anumite condiţii de spaţiu şi de timp, graţie convergentei forţelor de producţie şi în permanenţă opoziţie cu satul”.

CAP.1 Concepte fundamentale privind sistemul urban din România

1. Organizarea teritorial-administrativa a României

România parcurge din 1989 un proces dificil şi dureros pentru majoritatea cetăţenilor săi: este vorba despre procesul tranziţiei şi al schimbărilor politice, socilae şi economice aferente, de la un system cu organizare centralizat, la unul descentralizat, cu deschidere democraica şi reguli economice de piaţă.

În ceea ce priveşte amenajarea teritoriului, acesta trebuie să facă faţă unor restructurări majore care modifică substanţial structura economică în plan regional şi local:

- Cadrul economic:

- In industrie (închiderea marilo întreprinderi aflate în declin, nerentabile prin specificul şi calitatea produselor, privatizări, adaptare la condiţiile concurenţiale etc);

- In agricultură (activităţi productive în concordant cu specificul condiţiilor climatic, cu o dotare tehnică corespunzătoare şi cu eliminarea factorilor care conduc la obtinearea unor produce dăunătoare vieţii etc.);

- cadrul serviciilor (o infrastructură modernă, utilităţi comerciale viabile etc.);

- nivelul de dezvoltare culturală, artistică (implementarea unor programe de educaţie, cercetare, dezvoltarea unităţilor ce concentrează specialist şi tehnologie competitive etc.);

- atitudinea de protecţie şi conservare a mediului;

- modul de aplicare a legislaţiei de către instituţiile publice private (elaborarea unor programe adecvate de reducere a şomajului, de folosire a forţei de muncă calificate, de îmbunătăţire a stării material a locuitorilor etc.).