Spania - cultură și turism cultural

Așezare geografică și generalități

Spania este situată în sud-vestul Europei și ocupă 80% din Peninsula Iberică.Este limitată la nord de Marea Cantabrică, Franța și Andorra, la est de Marea Mediterană, la sud de Marea Mediterană și Oceanul Atlantic și la vest de Oceanul Atlantic și Portugalia.

Spania are o suprafață de 505.957 km2,incluzând zona sa peninsulară, teritoriul ocupat de Insulele Baleare, Arhipelagul Canare și orașele spaniole situate în Africa de Nord: Ceuta și Melilla.

Madrid este capitala Spaniei. Cu o populație de 4.726.000 de locuitori, găzduiește cele mai importante instituții naționale și agenții ale administrației publice. Printre acestea se numără Congresul Deputaților, Senatul și Casa Majestății Sale, Regele Spaniei și Biblioteca Națională. În plus, Madrid este un oraș cosmopolit care îmbină cele mai moderne infrastructuri și statutul său de centru economic, financiar, administrativ și de servicii cu o imensă moștenire culturală și artistică.

Locuitorii Spaniei însumează peste 47 de milioane, cu o densitate de 92 loc/km2. Spania are una dintre cele mai scăzute rate de densitate din Uniunea Europeană, puțin peste Grecia și Irlanda și de șase ori mai mică decât cea din Țările de Jos.

Comunitatea Madrid concentrează cea mai mare densitate a populației pe teritoriul spaniol, urmată de Țara Bascilor, Insulele Canare, Catalonia, Insulele Baleare și Comunitatea Valenciană. Cea mai scăzută densitate se găsește în Castilla-La Mancha, urmată de Aragón, Extremadura și Castilla-León, cu mai puțin de 30 de loc/km2.

Geneza poporului spaniol. Scurt istoric a Spaniei

1. Preistorie

Cele mai vechi situri arheologice găsite în Spania dateză din perioada 50.000-30.000 î.Hr. (ex: cazul celor mai emblematice picturi rupestre). Printre cele mai importante vestigii găsite în Spania le putem aminti pe cele de la Atapuerca (în provincia Burgos), Cueva de Las Grajas (în Archidona, Mîlaga), Cueva de Altamira (în provincia Santander), Cova Negra (în Jîtiva) și Pinar (în provincia Granada).

2. Spania Iberică: iberici și celți

Iberici a fost numele pe care grecii l-au dat locuitorilor originari din Peninsula Iberică. Dovezile arheologice, antropologice și genetice estimează că au ajuns în peninsulă în perioada neolitică (5000-3000 î.Hr.).Una dintre principalele mărturii ale dezvoltării culturale a ibericilor este limba lor, din care s-au găsit numeroase texte datorită săpăturilor arheologice. Sunt cunoscute trei tipuri de scripturi paleo-hispanice: scrierea iberică de sud-vest, sudică și levantină.

Dintre toți ibericii care au locuit în Peninsula Iberică, izvoarele istorice îi menționează pe tartesieni și descendenții lor.

Celții, triburi originare din Alpi au traversat Pirineii în două mari migrații: în secolele IX și VII î.Hr. C., stabilindu-se în cea mai mare parte la nord (Galicia, Asturias, Cantabria și nordul Castiliei), unde s-au amestecat cu ibericii formând grupul numit celtiberian.

3. Fenicienii, grecii și cartagenezii

Fenicienii au ajuns în Peninsula Iberică în jurul anului 1104 î.Hr. C. Mai târziu au început să întemeieze orașe precum Onuba (azi Huelva) și fabrici comerciale pentru a susține relațiile lor comerciale frecvente cu acest oraș, precum Gadir (azi Cîdiz) în s. VIII î.Hr., Malaca (azi Malaga) și Abdera (azi Adra, Almería) în s. VII î.Hr

Grecii s-au stabilit mai la nord, la Rodos (Rosas) și Emporion (Ampurias), în Catalonia actuală, întâlnindu-i pe iberici și dând primele referințe acestui popor. Ei au fondat și orașul Akra Leuka (Alicante).

În secolul al III-lea a. C., cartaginezii au inițiat un proiect imperialist mediteranean în Peninsula Iberică, în care au fondat Qart Hadasht (Cartagena), care a devinit rapid o importantă bază navală.