Spațiul Rural

Introducere

Etimologic cuvântul rural provine din latinescul rurs, ruris si semnificã culturã, câmpuri, teritoriu ocupat, locuit, amenajat si muncit de om. În sensul cel mai larg al notiunii, rural defineste câmpurile (tara), tãranii si în general toate teritoriile si activitãtile neurbane. Dictionarul Explicativ al Limbii Române dã adjectivului rural sensul de : sãtesc , referitor la sat.

Ruralul este mai mult decât o ‘’stare de spirit ‘’, el evocã o parte a spatiului terestru unde predominã pãdurile, câmpurile, culturile, spatiile verzi. El mai evocã de asemenea, o formã de ocupare a acestui spatiu si un tip de societate, predominant agricolã.

Spatiul rural – este expresia efortului îndelungat al omului pentru a pune în serviciul sãu componentele fizico-geografice ale spatiului, ale naturii. Este un spatiu pe care omul l-a modelat de-a lungul timpului, în functie de nevoile sale, pe care l-a creat prin munca sa si l-a umplut cu creatiile sale de naturã antropicã, fiind deci, o adevãratã “capodoperã rusticã “ a omului.

Ruralul are capacitatea de a conserva si reconstrui cadrul natural, ca urmare a unei presiuni antropice mai reduse, asociata cu tipul exploatarii economice si nivelul general de dezvoltare al fortelor de productie. Cîmpurile extinse de culturi, absenta cailor principale de comunicatie, prezenta insulara a cadrului construit de dimensiuni mai mici si aturmelor de animale, tradeaza fara tagada prezenta ruralului.

Spatiul rural, în sensul banal, dar real al termenului, a apãrut pe suprafata pãmântului o datã cu sedentarizarea omului si aparitia primelor locuinte si a primelor amenajãri asi în primul rând în vederea realizãrii unor productii agricole (în primul rând). În timp istoric, între societãtile rurale si pãmântul luat în exploatare s-au creat o serie de relatii durabile, întãrite prin traditii, obiceiuri si interese, exprimate în peisaj prin diferite tipuri de spatii rurale.

Îndeosebi în secolul al XX-lea (îndeosebi), sub impactul urbanizãrii, spatiul rural a cunoscut modificãri structurale evidente, amenajãri si ameliorãri pentru cresterea capacitãtii de productie a pãmântului, pentru modernizarea habitatului rural.

Expansiunea spatiului urban, dezvoltarea cãilor de comunicatie, implantarea unor activitãti neagricole, introducerea unor tehnici si tehnologii au dus la încãrcarea spatiului rural cu noi elemente si noi relatii, îmbogãtindu-l calitativ si cantitativ.

Desigur, pentru a face o analizã cât mai exactã a ceea ce înseamnã spatiu rural, cu toate elementele sale caracteristice, nu putem sã delimitãm ruralul de urban. Cel mai adesea, spatiul rural întretine relatii cu spatiul urban. Cunoasterea ruralului, în toate dimensiunile sale, reclamã, din multe puncte de vedere, o analizã comparativã ‘’rural-urban’’. Diferentele dintre zonele rurale si cele urbane, din punct de vedere al organizãrii economice si sociale, precum si a problemelor dezvoltãrii, sunt rezultatul distinctiei ‘’rural-urban’’, un criteriu universal folosit pentru caracterizarea populatiei.

Capitolul 1: Spatiul rural-definire si caracteristici

Problema definirii ruralului nu este nouã. Gasirea unei persoane care nu a calatorit niciodata în afara orasului s-ar putea dovedi un exercitiu destul de dificil. Turismul, calatoriile, amintirile din tinerete, toate acestea formeaza impresiile noastre individuale despre ceea ce înseamna ruralitatea. Din pacate ruralitatea rareori înseamna chiar acelasi lucru pentru diferiti oameni. Oamenii stiu când se aflã în spatiul rural sau cã ei sunt rurali , însã aceastã perceptie nu satisface demografii, politicienii, statisticienii, sociologii, geografii sau economistii. În viata de zi cu zi perceptia ruralului este adesea mai importantã decât definitiile formulate.

Multi oameni asociazã zonele rurale cu ideea de mari spatii libere, strâns legate de traditie si prudente in fata schimbãrii, frumoase si de asemenea sãrace. Când spunem rural ne gândim la ferme, munca la câmp, zone mai putin populate, naturã, valori traditionale. Sunt foarte rare, sau aproape inexistente cazurile când nu distingem mediul rural, atunci când ne aflãm în acest mediu.

Spatiu rural nu constituie un ansamblu omogen, dar nu este nici un spatiu abstract. Rural este umano-geografic si de douã ori heterogen. O primã heterogenitate este datã de teren ( subsol, topografie, sol si microclimat ). A doua heterogenitate provine din densitatea demograficã puternic diferentiatã în puncte polarizatoare de la mici orase la orase cu vocatie regionalã si de capitalã. Luat în considerare chiar si numai din punct de vedere agricol sub aspectul capitalului funciar, spatiul rural contine terenuri de calitãti foarte diferite si care, în functie de climat, sunt favorabile unor culturi si nefavorabile altora. Spatiul rural poate, în anumite ipoteze, atunci când este un spatiu închis, de exemplu, sã aibã o semnificatie prin sine însusi.

Spatiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de pareri privind definirea, sfera de cuprindere si componentele sale. Pentru a întelege complexitatea acestui concept este necesara definirea, chiar si sumara a principalelor notiuni specifice si componentele sale, cum ar fi :