Spațiul turistic în Dobrogea de Nord - Delta Dunării

Introducere

Capitolul:Date cu caracter general

1.1 Incadrare in teritoriu-zonificare.

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, si partial în Ucraina, este cea mai mare si cea mai bine conservată dintre deltele europene.

Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervatie a biosferei la nivel national în România si ca parc national în taxonomia internatională

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podisul Dobrogei, la nord formează granita cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N si de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² apartin Ucrainei, Deltei românesti revenindu-i o suprafată de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării create anual cu aprox. 40 m².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă: Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud, brat care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Bratul Sulina si Bratul Sfântul Gheorghe.

Bratul Chilia, formează granita cu Ucraina, si transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele si aluviunile Dunării.

Bratul Sulina este situat în mijlocul Deltei, si spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat si întretinut pentru navigatia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km si transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

Cursul Bratului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, si se desfăsoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Delta Dunării (cu exceptia deltei secundare a bratului Chilia) face traditional parte din Dobrogea, dar în Antichitate si Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche si Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava si Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărtile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.

1.2 Pozitia si rolul specific al spatiului ales

Delta Dunării , constituie una dintre cele mai importante regiuni turistice din România prin originalitatea peisajului complex (relief, apă, vegetaţie, faună, populaţie şi aşezări umane) care a atras, începând cu precădere în a doua jumătate a secolului XX numeroşi turişti pentru cunoaştere şi recreere. Originalitatea potenţialului turistic constituie o marcă reprezentativă pentru produsul turistic al României promovat pe piaţa turistică internă şi externă, nu totdeauna la nivelul acestuia.

Noul statul al Deltei Dunării, după anul 1990, de Rezervaţie a Biosferei, zonă Ramsar şi Teritoriu inclus pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural a necesitat o reorientare şi o reorganizare a activităţii turistice, în contextul protecţiei şi valorificării durabile a resurselor naturale regenerabile.

Delta Dunării înzestrată cu resurse turistice naturale şi antropice variate poate satisface prin formele de turism practicate cerinţele diverse din primăvară şi până în toamnă. Între valenţele potenţialului turistic al Deltei Dunării menţionăm: valoarea peisagistică, estetică şi recreativă a deltei, valoare determinantă în formarea motivaţiei turistice; calităţile unor factori naturali de cură, inclusiv ale bioclimatului; existenţa unor condiţii care generează forme de turism specifice (complexele lacustre şi stufărişurile ca resurse specifice şi cinegetice); rolul cognitiv al unor elemente specifice care au avut un rol hotărâtor în declararea deltei ca rezervaţie a biosferei.

Resursele turistice naturale. Dea lungul istoriei Dunarea a cunoscut mai multe denumiri: "Danubius", "Istrus", "Histru", "Danare", "Donaris", "Phisos", "Rio Divino".

Napoleon Bonaparte considera ca este "Le roi des fleuves de l'Europe".

Herodot din Halicarnas scria intr-una din lucrarile sale : "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul..."

Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idée reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.

In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito".

1.2 Spatiul analizat –delimitare

Studii detaliate despre Delta Dunarii au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc. Conservarea condiţiilor naturale şi a monumentelor culturale şi istorice se înscrie între preocupările de bază ale statului nostru: “Este necesar să luăm măsuri riguroase pentru combatareanoxelor industriale, preîntîmpinarea poluării apei şi aerului, protecţia pădurilor, lacurilor, râurilor,munţilor, a lacurilor considerate monumente ale naturii.”Pornindu-se de la caracterul de unicat al Deltei Dunării s-au accentuat preocupările privind protejarea mediului înconjurător, utilizarea raţională a resurselor şi păstrarea echilibrului săuecologic.În privinţa deltei, cercetările tehnico-ştiinţifice au pus în evidenţă două relaţii fundamentale din punct de vedere ecologic, relaţii care afectează un areal ce depăşeştecu mult limitele geografice proprii, şi anume:- poziţia cheie pentru ecologia faunei piscicole din Lunca Dunării şi zona litorală a Mării Negre;- poziţia cheie în viaţa avifaunei migratoare din Europa, delta aflându-se la încrucişarea principalelor trasee de migrare a păsărilor.În cadrul continentului European, Delta Dunării îşi păstrează, în mare măsură, biotopul naturalavând astfel o însemnătate excepţională sub raport ornitologic şi al factorilor morfologici şi climaticicare au făcut din ea o însemnată rezervaţie, cu multe specii de animale şi vegetale rare. Acestecaracteristici au făcut ca delta să fie considerată absolutul originală în comparaţie cu toate zoneleturistice de prim rang ale ţării noastre.Dar existenţa deltei ca mediu natural inedit, respective ca zonă turistică de mare atracţie, este îndependenţă de menţinerea în cadrul său a unui echilibru natural între toţi factorii care-l compun,echilibru ce se va menţine numai într-o protejare judicioasă a tuturor acestor factori. Intervenţiaexcesivă asupra unuia sau altuia dintre ei poate duce în mod inevitabil la schimbări structuraleimportante, ireversibile, cu urmări directe pentru floră şi faună şi îndeosebi pentru păsărilemigratoare aflate în sistemul căilor de pasaj, în care acest ţinut este integrat de mii de ani. În final,toate aceste modificări ar putea periclita echilibrul ecologic şi implicit potenţialul turistic al DelteiDunării.În scopul menţinerii cadrului natural al Deltei Dunării s-a stability prin mai multe actenormative, ca întraga activitate de cercetare şi exploatare economică a acesteia săse facă prinrespectarea cu stricteţe a echilibrului său ecologic.