Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Brașov

1.1 Scurt isoric

Brasovul in evul mediu.

Brasovul este atestat documentar in anul 1234 in Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ si eclesiastic al Tarii Barsei (Corona, Kronstadt, Brasso), "oras liber regal", unul dintre centrele economice si culturale ale Transilvaniei.

In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei principale si al bisericii parohiale, Biserica Sfinta Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra, reconstruita incepand cu anul 1383. Inca din prima jumatate a secolului al XIV-lea in Cetate erau conturate doua artere principale: Strada Manastirii si Strada Portii. In evul mediu, zona locuita din Cetate se oprea la limita formata de Ulita Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul extinzandu-se spre 1600, pana la limita zidurilor dinspre actualul Hotel Aro Palace. Asezarea era impartita in patru cartiere: Portica - spre sud-est, Corpus Christi - spre sud-vest, Petri - spre nord est si Catharina - spre nord-vest. In afara Cetatii existau totodata trei suburbii. "Brasovul Vechi" s-a dezvoltat in jurul bisericii Sf. Bartolomeu, ingloband asezarea de langa dealul Sf. Martin (zona strazilor Lunga si De Mijloc). Spre est, cartierul Blumana (zona strazilor Cuza Voda, Eroilor, 15 noiembrie, Castanilor si Colina Universitatii), cu capela Sf. Barbara, era locuit in principal de secui; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413. Spre sud-vest se afla vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului.

Evenimentele istorice puncteaza evolutia fortificatiilor cetatii: daca in 1421 orasul este devastat, intregul sfat (consiliul orasenesc) fiind dus in robie, incursiunea turceasca din 1432 nu-l mai poate cuceri, sistemul de aparare fiind suficient de puternic pentru a rezista asediilor. Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei in 1441 si guvernator al Ungariei in 1446, contribuie in mod substantial la dezvoltarea sistemului defensiv, care este amplificat pana in 1646. Centura de fortificatii a facut din Brasov unul dintre cele mai intarite orase medievale din Transilvania. Sistemul de aparare al Cetatii era completat cu fortul de pe Dealul Straja si cu cele patru turnuri de observatie extra-muros: Turnul Negru si Turnul Alb, celelalte doua turnuri existau pe latura de sud, pe versantul dinspre oras al muntelui Tampa in dreptul Bastioanelor Tesatorilor si Postavarilor.

Brasovul in vremea Renasterii

"Brasovul acestor timpuri iese in evidenta - fata de alte orase - prin cultivarea stiintelor", nota in 1548, marele umanist si reformator sas Johannes Honterus (1498-1549) intr-o scrisoare adresata lui Sebastian Munster, profesor al Universitatii din Basel. Prestigiul scolii si bibliotecii infiintate de Honterus in 1541 - Studium Coronense - avea sa atraga elevi din toata Transilvania, Ungaria, Germania si Olanda. Johannes Honterus a introdus reforma religioasa la sasii din Tara Barsei, iar in 1547 Dieta Principatului accepta religia luterana ca una dintre cele patru religii oficiale admise in Transilvania.

Casele patriciatului urban reflecta stilul Renasterii, majoritatea lor fiind construite in secolul al XVI-lea. Cladirile apartin tipologiei central-europene cu front stradal ingust ocupat integral si dezvoltare in adancime prin adaugarea succesiva de incaperi. Accesul in curte se facea printr-un gang. La parter existau portice cu arcade pe stalpi de piatra profilata. Acestea au fost puse in evidenta de lucrarile de restaurare la casa Negustorilor sau la casele Closius - Hiemesch - Giesel. Insemnarile din epoca vorbesc despre fatadele caselor "zugravite in culorile cameleonului", picturi figurative impodobind chiar si zidurile de incinta, turnurile si portile Cetatii.

Secolul al XVII-lea - prima jumatate a secolului al XIX-lea.

Intre 1639 si 1641, fortificatiile Brasovului sunt amplificate in partea de nord a orasului cu mai multe randuri de curtine si santuri de aparare. Construirea Bastionului Aurarilor in 1646 incheie lucrarile la sistemul defensiv. In 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea constructiilor importante din Cetate. Refacerea orasului se desfasoara cu greutate, iar reconstruirea edificiilor distruse se face in concordanta cu noile stiluri: baroc, rococo, clasic. Cel mai reprezentativ edificiu baroc, Biserica romano-catolica Sfintii Petru si Pavel, este construit intre 1776-1782. Fortificatiile medievale, devenite anacronice, sunt lasate in paragina. Castiga in schimb insemnatate Cetatuia de pe Dealul Straja, al carei sistem defensiv este adus la zi de imperiali. In 1737 Piata Sfatului este pavata cu piatra. In 1736 se construieste o sosea spre Tara Romaneasca prin pasul Timis. In aceasta perioada Brasovul ramane un oras mestesugaresc, fiind consemnata existenta aici a peste 1227 de ateliere.

1.2 Poziționare

Situat în partea centrală a țării, în zona de sud-est a Transilvaniei, pe cursul mijlociu al Oltului, în interiorul arcului carpatic, județul Brașov ocupă, din punct de vedere fizicogeografic, cea mai mare parte a depresiunilor Brașov și Făgăraș. Poziția sa în partea centrală a României, la îmbinarea a două mari lanțuri muntoase: Carpații Orientali și Carpații Meridionali, face ca județul Brașov să se învecineze cu alte 8 județe: Argeș, Dâmbovița, Prahova, Buzău, Covasna, Harghita, Sibiu și Mureș. Conform Legii 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, județul Brașov face parte din Regiunea de Dezvoltare 7 Centru, alături de județele Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și Alba.

Suprafața județului este de 5.363 km², respectiv 2,2% din suprafața țării, iar densitatea populației este de 111loc./km².

1.3 Relieful

Județul este accidentat și crește în altitudine de la nord spre sud. La nord se află Depresiunea Făgărașului și Depresiunea Brașov, despărțite de către culmile scunde ale Munților Perșani, iar la nord-vest se întinde o parte din Podișul Târnavelor. Spre sud se înalță versantul nordic al Făgărașului, care depășește în unele locuri 2000m altitudine, Munții Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru, Piatra Mare, Munții Ciucaș și o parte din Munții Întorsura Buzăului. Văile tributare Oltului, culoarul Bran-Rucăr, pasurile Predeal, Predeluș, Bratocea și Tabla Buții, introduc pronunțate denivelări transversale în acest aliniament muntos, reducându-i masivitatea și individualizând o serie de masive, cu particularități distincte.

1.4 Clima

Județul este temperat-continentală, mai precis caracterizată de nota de tranziție între clima temperată de tip oceanic și cea temperată de tip continental; mai umedă și răcoroasă în zonele montane, cu precipitații relativ reduse și temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase. Pe vârful Omul se înregistrează cea mai joasă temperatură medie anuală (-2,6o C) și cea mai ridicată medie de precipitații anuale din țară (1.346mm).