Structura funcțională a municipiului Timișoara - studiu de geografie umană

Municipiul Timisoara - structura functionala

Situata in apropierea celei mai apusene frontiere a tarii, pe ambele maluri ale canalului Bega, care prin Tisa face legatura cu Dunarea, deschizand drumul catre Viena si Marea Neagra, Timisoara este astazi unul dintre cele mai moderne si mai frumoase orase ale Romaniei. Are un aspect cu totul occidental. Bulevarde largi, luminoase, strazi drepte, parcuri vaste si gradini inflorite la fiecare pas, si pretutindeni o curatenie si o ingrijire exemplare, constituie tot atatea note de mandrie pentru acest oras.

In prezent, Timisoara este unul dintre cele mai importante centre comerciale si industriale din toata tara. Veacuri la rand a fost - si este inca si azi – centrul unei provincii vestite pentru avutiile ei. A concentrat si canalizat transmitand spre alte tinuturi, spre alte tari, bogatii enorme in cursul vremilor. A devenit astfel unul dintre cele mai bogate orase ale tarii.

Functia, conchide cunoscutul geograf francez George Chabot , este profesiunea exercitata de oras , este insasi actiunea de a fi, este forma sub care apare din exterior, orasul fiind un centru care are calitatea de a concentra, de a prelucra si distribui bunurile materiale. Functia poate fi detreminata dupa profesiunile sectoarelor primare, secundar sau tertiar si dupa numarul salariatilor care lucreaza pentru exteriorul orasului. Se poate observa rolul determinant al activitatior industriale generatoare de orase.

Municipiul Timisoara, detine, pe langa functia industriala de baza, si alte functii importante, cum sunt cele administrative, de invatamant-cercetare, de sanatate, transporturi, turism, etc. Influenta sa se face simtita si in afara judetului, fiind un centru important al unui sistem economico-social ce cuprinde intreg teritoriul Banatului si o parte a judetelor Arad, Hunedoara si Mehedinti. Municipiu cu traditie privind sistematizarea – primele studii dateaza din secolul al XVIII-lea – Timisoara cunoaste in zilele noastre o dezvoltare fara precedent, datorita amplificarii pe o treapta superioara a functiilor sale. In conformitate cu prevederile “Legii sistematizarii teritoriului si localitatilor urbane si rurale”, cu indicatiile date de conducerea de partid si de stat cu ocazia aprobarii schitei de sistematizare, s-a urmarit dezvoltarea armonioasa a structurii si a zonelor functionale constituite de-a lungul veacurilor si racordarea lor la cerintele urbanistice moderne.

Pe baza analizei populatiei active ocupate in 1989 si a rolului fiecarei functii la nivel judetean si national, s-a ajuns la concluzia ca orasul Timisoara, intra in categoria centrelor urbane mari cu functii complexe. Astfel populatia activa din sectorul primar si secundar (inustrie, constructii, agricultura) reprezinta 63% (110.796 persoane) din totalul populatiei active (177.243 persoane), iar cea din sectorul tertiar 37%.

Aparuta ca cetate, devenita oras si centru adminsitrativ al comitatului Timis (Sp.Pascu, Voievodatul Transilvaniei vol.IV.pag.117, Edit. Dacia, Cluj-Napoca 1989) ce se intindea intre Dunare-Tisa-Mures si Carpati (Tr.Simu – Organizarea politica a Banatului in evul mediu, Lugoj, 1941, pag.17-20) deci tot Banatul de azi, Timisoara a beneficiat atat de pozitia sa centrala in mijlocul campiei, cat si e intersectia unor mari si vechi drumuri comerciale, ce datau din perioada daco-romana. Ca urmare, pe langa functia militara si administrativa, s-au dezvoltat cea comerciala si mestesugareasca, fapt ce a contribuit la extinderea orasului si reducerea treptata a caracterului sau agricol. Existenta a peste 50 meserii in 1850 fata de numai 11 in 1717 (Sp.Pascu, Atinta – Timisoara 700, Edit.Facla, Tim.1969, pag.75) demonstreaza progresul rapid al manufacturilor si industriei, careia i se pun bazele in 1718 prin construirea primei fabrici de bere din Romania. Productia manufacturiera si industriala depasea nevoile locale, fiind comercializata in provinciile vecine sau in alte state din Europa (Austria, Italia, Turcia, Franta, Polonia). Ponderea populatiei active ocupate in industrie si mestesuguri, era in 1900 de 39,9 % (Sp.Pascu, A.Tinta – Timisoara 700, pag.120) pentru ca in prezent ea sa cuprinda 54,19% fata de populatia activa din agricultura (1919 persoane, deci 1,1%).

In sinteza se poate afirma ca pana la inceputul secolului al XVIII-lea (1716), Timisoara a avut un caracter in care predominau functiile militara, administrativa, comerciala si agricola, in sec.XVIII-XIX. Din secolul al XX-lea se dezvolta puternic functia industriala si de invatamant (decade cea militara), Timisoara fiind astazi un oras cu profil functional complex, principal centru economic, politic si adminstrativ al judetului Timis si al patrulea din tara.

1) Functia industriala

a) Evolutie, dinamica, structura

Functia industriala a Timisoarei isi are inceputurile in secolul al XVIII-lea, fiind mai timpurie fata de alte orase din tara cu aproape un secol, dar ea a fost precedata de o functie mestesugareasca, prezenta in toata perioada feudalismului si chiar inaintea acestuia, cand asezarea avea mai mult caracterul unui appidum si separarea mestesugurilor de agricultura nu fusese realizata. Pozitia geografica favorabila a determinat o evolutie rapida a Timisoarei spre urbanizare, devenind principalul centru economic si social din vestul tarii. La 1370 este mentionata documentar (Sp.Pascu 1954) prima bresla a mestesugurilor de tamplari in cartierul “Palanca Mare” care se va extinde ulterior formand cartierul “Fabric” (sec.al XVIII-lea) – cea mai veche zona industriala a Timisoarei. Stapanirea turceasca din anii 1552-1716 a incetinit dezvoltarea orasului, dandu-i mai mult un caracter militar, insa apar unele mestesuguri legate de necesitatile armatei: curelari, selari, tabacari, fierari, croitori, giuvaergii (prelucrare arama si metale pretioase).