Studiu de oportunitate privind dezvoltarea turistică și agroturistică a localității Râmnicu Sărat din punct de vedere geografic și împrejurimile

INTRODUCERE

Teritoriul judetului Buzau, leaganul culturii si civilizatiei romane, conserva vestigii care atesta existenta omului in regiune din timpuri imemoriale. Unelte si arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumina in cateva locuri pe teritoriul judetului, cat si obiecte ceramice din Neolitic si Epoca Bronzului apartinand Culturilor Boian, Gumesti si Monteom. Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite in regiunea de dealuri, care impreuna cu ruinele campului roman de la Pietroasele si ale altor cateva asezari dacice stau marturie a continuitatii vietii si civilizatiei pe acest teritoriu. Numele Mousaios (Buzau) a fost pentru prima data mentionat in scris intr-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea trimisa lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadichia, in anul 376 d.Hr. Scrisoarea mentioneaza existenta, pe malurile raului Mousaios, a unei asezari urbane (polis) numita tot Mousaios (Buzau). Documentul se gaseste in Biblioteca Vaticanului. In judetul Buzau se gasesc cateva atractii pentru turisti: vulcanii noroiosi de la Paclele-Berca; Mina de Petrol de la Sarata-Monteoru; Expozitia in aer-liber de sculpurra de la Ciolanu-Magura, Colectia de Chihlimbar de la Colti, Focurile Vii de la Lopatari, adaposturile din pestera de la Boziru, Pestera de sare de la Melenic, Palatul Episcopal Buzau.

Istoria

Atestare documentara

a) Prima atestare documentara „Patimirea Sfantului Sava“. Prima atestare documentara a Buzaului dateaza din secolul al IV-lea.

In anul 376, guvernatorul Scythiei Minor, Iunnius Soranus, ii trimite arhiepiscopului din Caesarea Mazaca o scrisoare - document patristic cunoscut ulterior cu denumirea „Patimirea sfantului Sava“ - in care este relatata martirizarea misionarului crestin Sava, inecat de goti in raul Buzau la 12 aprilie 372. Copii ale acestui document se pastreaza in arhivele Vaticanului si in Biblioteca „San Marco“ din Venetia.

Sfantul Mucenic Sava, astazi patronul spiritual al Buzaului, este cel mai important martir din timpul persecutiei migratorilor goti, idolatrii ai zeului pagan Athanarich. Consemnarea acestui fapt in corespondenta de factura religioasa a secolului al IV-lea capata o importanta deosebita in contextul marturiilor referitoare la raspindirea crestinismului in spatiul nord-dunarean.

De altfel, simbolistica actului martiric, asa cum il gasim relatat in scrisoarea guvernatorului Soranus, este una profund religioasa. La 12 aprilie 372, in a treia noapte de Pasti, dupa ce, in spiritul celei mai vechi si durabile traditii de persecutie religioasa, este supus la torturi pentru a renunta la credinta sa, sfantul este aruncat in apele raului Mouseos-Bouzeos (care va da mai tarziu denumirea judetului Buzau), cu o greutate mare de lemn legata la gat. Apa si lemnul isi afla corespondenta in doua dintre cele mai cunoscute simboluri ale crestinismului: Botezul si Crucea.

In septembrie 1976, la Buzau au avut loc manifestari ce au marcat 1600 de ani de la prima atestare documentara cunoscuta a zonei Buzaului. in mai 1996, Sfantul Sava a fost declarat patronul spiritual al Buzaului, iar astazi in memoria lui se construieste in centrul orasului o catedrala. Este surprinzator faptul ca oficializarea acestui patronaj spiritual este de data atat de recenta.

b) Prima atestare documentara a Buzaului ca unitate administrativa Buzaul este mentionat pentru prima data ca targ si punct vamal la 30 ianuarie 1431, intr-un document oficial emis de domnitorul Dan al II-lea, cu privire la acordarea unor privilegii de comert brasovenilor la trecerea lor prin targurile din Muntenia, printre care se numara si Buzaul.

Din 1481 dateaza prima atestare documentara a judetului Buzau ca unitate administrativa, in proclamatia lui Stefan cel Mare catre locuitorii tinuturilor Buzaului, Ramnicului si Brailei, in care acesta ii indemna sa-l recunoasca pe fiul sau adoptiv, Mircea, domnitor al tarii Romanesti.

In anul 1500, in timpul domniei lui Radu cel Mare, este infiintata episcopia Buzaului, orasul devenind resedinta episcopala.in 1691, Constantin Brancoveanu infiinteaza la episcopia Buzaului a sasea tipografie din spatiul muntenesc, unde prima lucrare - „Pravoslavnica marturisire“ -, este tiparita in limba romana.

Aspectul capata o importanta deosebita in contextul constituirii si recunoasterii limbii romane literare, ca limba de redactare a documentelor oficiale, in special a celor religioase, care pana spre sfarsitul secolului al XVII-lea erau scrise numai in slavona, latina sau greaca.

„Buzau“ - Etimologia numelui

Cu toate ca problema originii acestei denumiri a dat nastere unor ipoteze controversate (s-a incercat demonstrarea Si autentificarea unei etimologii romanesti antroponime, de la Buza sau Buzea, o varianta oarecum superficiala si de altfel insuficient argumentata), majoritatea specialistilor sustin teoria istoricului Vasile Parvan, care considera ca numele este o transcriere gresita a formei tracice „Bouzeos“. In sprijinul acestei ipoteze vine si atestarea documentara timpurie a acestei asezari, considerate una dintre cele mai vechi din spatiul romanesc; este de presupus ca evolutia termenului a fost una complexa, iar originile lui se gasesc cu mult inainte de constituirea unei limbi romanesti unitare.