Studiu privind colectarea, transportul și depozitarea controlată a reziduurilor în Comuna Farcașa - județul Neamț

1. Introducere

1.1. Necesitatea colectării, transportului şi a dpozitării controlate a reziduurilor;

Pe lângă bnecunoscutul fapt că reziduurile sunt factori poluanţi pentru mediu, acestea pot fi şi factori importanţi în răspândirea infecţiilor. Reziduurile provenite din diferite surse conţin foarte des o gamă variată de microorganisme printre care şi agenţi patogeni răspânditori de boli infecţioase (viruşi, bacterii, ouăle diverşilor helminiţi etc.). În condiţii prielnice, agenţii patogeni pot trăi în reziduuri timp îndelungat (zile, luni) de unde pătrund în sol, apă, putând provoca astfel infecţii şi prin contact direct.

În condiţii naturale, fără o neutralizare, unii agenţi patogeni din reziduuri rămân în viaţă timp îndelungat (luni şi chiar peste un an) în special ouăle diverşilor helminiţi şi microbii de sporozoare. Agenţii patogeni semnalează în reziduuri numai posibilitatea infecţiilor, iar reziduurile respective sunt considerate ca medii de propagare a infecţiilor. Pentru apariţia îmbolnăvirilor şi în special a epidemiilor în afara pătrunderii în organismul uman a agenţilor patogeni, sunt necesari şi alţi factori cum ar fi receptivitatea organismului, numărul suficient al agenţilor patogeni etc.

De asemenea, reziduurile pot conduce la crearea de condiţii favorabile pentru înmulţirea insectelor şi rozătoarelor. Atât insectele cât şi rozătoarele sunt bine cunoscute ca purtătoare şi răspânditoare de boli infecţioase. Muştele sunt atrase de mirosul specific legat de descompunerea reziduurilor cu conţinut de substanţe organice.

În aceste substanţe muştele depun ouăle şi se înmulţesc foarte repede. Ciclul de reproducere a muştelor în condiţii prielnice este de 4-5 zile. Înmulţirea rozătoarelor este favorizată de grămezile de reziduuri insuficient tratate în care se găsesc materii necesare hranei lor.

Condiţia cea mai importantă a tratării este evacuarea ritmică a reziduurilor, depozitarea, respectiv stocarea lor în locuri special amenajate, cât mai puţin timp şi în recipienţi închişi.

Un efect, cel mai des semnalat în ultimul timp, este cel al poluării solului, apelor de suprafaţă şi a apelor freatice.

Reziduurile necorespunzător tratate cât şi produsele lor de descompunere, fiind spălate de ape de precipitaţii, se împrăştie şi pătrund în sol. Astfel, se poluează suprafaţa solului pe întinderi mari, după care particulele de sol contaminate şi de materii poluante, prin apele de precipitaţii, pătrund în apele freatice sau în apele de suprafaţă din apropiere (canale deschise, pâraie, râuri, lacuri etc.). Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrând în contact cu apele din precipitaţii, se alcalinizează sub formă de diferite săruri, în special cloruri, nitraţi şi sulfaţi, conducând la înrăutăţirea calităţii apei şi la creşterea durităţii acesteia.

Reziduurile provenite din procesele de curăţire şi spălare din diferite gospodării individuale, dar mai ales reziduurile proceselor industriale pot ajunge în mediul înconjurător şi prin circulaţia schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultură etc.) şi deci pot ajunge în organismul uman.

Depozitarea şi tratarea necorespunzătoare a deşeurilor solide menajere pot conduce la poluarea atmosferei. Descompunerea reziduurilor cu conţinut de substanţe organice este însoţită de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat etc.). Vântul şi mişcările de aer ridică praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosfera. Pe arterele de circulaţie murdare, insuficient curăţate, reziduurile sunt zdrobite şi sfărâmate de mijloacele de transport, iar praful fin este ridicat în aer chiar de către aceste mijloace. Produsele de ardere (fum, funingine, cenuşă) apărute în urma autoaprinderii incomplete a reziduurilor la locurile de depozitare poluează mediul înconjurător pe întinderi foarte mari.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi aspectul deprecierii estetice a cadrului natural. Pe lângă pericolul de epidemie şi alte consecinţe negative de poluare a mediului înconjurător, ca urmare a evacuării necorespunzătoare a reziduurilor, apare o privelişte care provoacă oamenilor dezgust, degradând estetic peisajul. Gradul de civilizaţie atins la acest sfârşit de mileniu impune orientarea gospodarilor edili şi spre găsirea unor soluţii eficiente de colectare, transport, depozitare şi valorificare a gunoaielor solide menajere.

1.2. Cadrul legislativ;

Una dintre numeroasele probleme ale vieţii moderne o constituie cea a stocării, neutralizării ori eliminării deşeurilor.

Hotărârea Guvernului României, din data de 22 Aprilie 2005, privind depozitarea deşeurilor, în conformitate cu normele europene şi rezultatul negocierilor Capitolului 22 – Mediu asigură transpunerea totală a Directivei nr. 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, elimină orice inadvertenţă în legislaţia naţională armonizată ce are conexiuni cu depozitarea deşeurilor.

Prin adoptarea acestei hotărâri s-a asigurat crearea condiţiilor necesare pentru:

- clasificarea depozitelor de deşeuri în trei clase (deseuri periculoase, nepericuloase, inerte);

- depozitarea controlată a deşeurilor în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea populaţiei;

- încurajarea reciclării şi recuperării deşeurilor, folosirea de materiale şi energie recuperată, pentru a păstra resursele naturale şi a evita folosirea iratională a terenurilor;

- monitorizarea şi gestionarea corespunzatoare a depozitelor de deşeuri, pentru a preveni sau reduce posibile efecte negative asupra mediului şi riscuri pentru sănătatea umană;

- reducerea, unde este posibil, atât a cantitatii, cât şi a naturii periculoase a deşeurilor la care se intentionează depozitarea;

- crearea bazei pentru înfiinţarea unei reţele adecvate şi unitare de instalaţii de eliminare bazate pe un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii populaţiei şi mediului;

- suportarea de către poluator a pagubelor produse asupra mediului generate de depozitarea necorespunzatoare a deşeurilor.

Actul normativ intăreşte cerinţele de mediu privind desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor prin:

- impunerea unor cerinţe specifice pentru autorizarea activităţii de depozitare a deşeurilor, inclusiv în ceea ce priveşte amplasamentul depozitelor;

- aprobarea realizării depozitelor de deşeuri ca parte integrantă din proiecte privind gestiunea integrată a deşeurilor dintr-un judeţ/regiune (conform Strategiei şi Planului naţional de gestionare a deşeurilor);

- reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile care sunt depozitate;

- respectarea unor criterii si proceduri de acceptare la depozitare şi realizarea unei Liste naţionale de deşeuri ce se acceptă pe clase de depozit;

- reglementarea calendarului de sistare a activităţii pentru depozitele existente neconforme;

- introducerea temenului de garanţie financiară pentru asigurarea respectării de către operatorul depozitului a tuturor condiţiilor de construire, operare, monitorizare, închidere pe toata durata de viaţă a depozitului;

- introducerea unor prevederi diferenţiate, în ceea ce priveşte îndeplinirea unor cerinţe, a depozitelor de deşeuri municipale comparativ cu cele industriale.