Subcarpații Vâlcii - Studiu Complex

INTRODUCERE

Geografia este o ştiinţă complexă care are ca obiect de studiu mediul geografic pe care îl cercetează din punct de vedere al alcătuirii, structurii, genezei, evoluţiei, funcţionării şi organizării ierarhice la nivel local, regional, zonal, global.

Omenirea face parte din mediul geografic al Terrei, în cadrul căruia s-a născut; ulterior omul a pătruns în sistem prin tehnica sa, ca element modificator şi creator de noi medii (antropice).

În abordarea temei „Subcarpaţii Vâlcii, studiu complex”, ca subiect al lucrării pentru licenţă, am pornit de la faptul că Subcarpaţii dintre Bistriţa Vâlcii şi Topolog, reprezintă o regiune frecvent menţionată în literatura de specialitate, dar complexitatea ei morfologică (în egală măsură sub raport genetic, al evoluţiei şi al înfăţişării actuale), impune abordări din numeroase puncte de vedere, observaţii repetate şi adâncite, pentru a se ajunge la o cunoaştere completă, pe măsura diversităţii lor.

Procesul de învăţământ din ţara noastră cunoaşte în prezent ample şi profunde preocupări privind modernizarea activităţii didactice, învăţământul de toate gradele fiind confruntat cu necesitatea găsirii şi folosirii de noi mijloace şi metode în vederea îmbunătăţirii actului educaţional.

Rolul profesorului constă în a găsi strategiile cele mai adecvate pentru ca ceea ce ce învaţă elevul în şcoală să fie util în sensul de a-i forma capacitatea de gândire şi pregătire practică astfel încât să înţeleagă motivaţia învăţării şi rolul aplicativ al diferitelor cunoştinţe teoretice.

Capitolul 1

CARACTERISTICI GENERALE ALE SUBCARPAŢILOR VÂLCII

1.1. Aşezare geografică şi limitele

Subcarpaţii Vâlcii reprezintă o unitate regională a Subcarpaţilor Getici care se plasează între Munţii Căpăţânii şi Masivul Cozia – în nord, Podişul Getic (Piemontul Olteţului şi Piemontul Cotmenei) – în sud, Valea Topologului – în est, Valea Bistriţei – în vest (M. Ielenicz şi colab., 2003). Limita vestică a Subcarpaţilor Vâlcii este poziţionată de-a lungul Văii Olteţului, după alţi autori (L. Badea şi colab., 1992). Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii, ca parte a unităţii geomorfologice a Subcarpaţilor Getici, au o individualitate justificată şi bine exprimată prin caracterele reliefului local, rezultat al unei îndelungate evoluţii comune, în cadrul bazinului hidrografic al Oltului (Mihaela Dinu, 1999) (fig. 1).

Limita dintre ţinutul subcarpatic şi cel muntos se termină spre sud cu o denivelare, în cea mai mare parte, de natură tectonică, dar acolo unde la rădăcina lor au fost scobite de către râuri depresiuni ce aparţin zonei subcarpatice, limita dintre dealuri şi munte se înfăţişează ca un abrupt de câteva sute de metri, adânc festonat de eroziune. La vest de Bistriţa şi între Olt şi Topolog condiţiile geologice au fost favorabile sculptării la marginea muntelui a unor depresiuni adânci, iar trecerea dintre munte şi dealuri se face printr-un abrupt care cade până la marginea depresiunilor. Între Bistriţa Vâlcii şi râul Olăneşti condiţiile geologice au favorizat formarea unor spinări deluroase, gruiuri şi înşeuări care schiţează o anumită lăsare a reliefului şi întreruperea culmilor de munte prelungite din partea centrală a Căpăţânii.

Spre sud, zona subcarpatică se întinde până la o limită care este mai puţin evidentă datorită continuării acesteia cu o zonă colinară asemănătoare din multe puncte de cedere şi cu multe afinităţi atât sub raportul genezei şi constituţiei geologice cât şi al fragmentării şi evoluţiei din timpul cuaternarului.

1.2. Geologia

Subcarpaţii Vâlcii se desfăşoară în lungul unităţii structurale care se află la contactul dintre Carpaţii Merdionali şi Vorland, cu caracter de avanfosă, numită Depresiunea Getică. Structural, acestei unităţi îi sunt caracteristice un fundament vechi, fragmentat în blocuri şi un sedimentar cu carcater de molasă care are o grosime mare datorită subsidenţei active în diferitele cicluri de acumulare. Mişcările tectonice din miocen, pliocen şi cuaternar din orogenul carpatic care s-au manifestat în avanfosă au creat în formaţiunile sedimentare structuri cutate, monoclinale, cute diapire etc.