Subregiunea Eurosiberia

I. INTRODUCERE

1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ

Regiunea Holarctică cuprinde un vast teritoriu din emisfera boreală ce include cea mai mare parte a Asiei, întreaga Europă şi America de Nord, dar şi o parte din nordul Africii. Această regiune se caracterizează printr-o diversitate a lumii vegetale şi animale, cuprinzând mai multe subregiuni biogeografice.

Una dintre cele mai importante subregiuni, cea mai mare de pe Glob şi totodată din Regiunea Holarctică este subregiunea biogeografică Euro-Siberiană. Cuprinde aproape toată Europa şi o bună parte din Asia, mai exact Europa Centrală, Europa Vestică şi Europa Estică şi Siberia.

La nord se învecinează cu Subregiunea Acrtică, la sud cu Subregiunea Mediteraneană şi Subregiunea Pontico-Central-Asiatică şi la est cu Subregiunea Chino-Japonează.

Fig.1 Repartiţia subregiunilor biogeografice

2. RELIEFUL

Subregiunea Euro-Siberiană s-a format pe cea mai mare placă tectonică, şi anume: Placa Eurasiatică. Aici se află unele dintre cele mai vechi roci din lume, expuse în Siberia sub cele mai întinse câmpii din lume.

Relieful, prin altitudine, prin gradul de înclinare al plantelor şi prin modul de orientare al versanţilor, influenţează în mod deosebit distribuţia organismelor vii.

Relieful subregiunii Euro-Siberiene este caracterizat prin diversitate şi varietate, de aceea se întâlneşte şi o vegetaţie şi o faună la fel de diversificată. În Europa subregiunea acoperă munţii înalţi, precum Alpi, Pirinei, Beskizi, Tatra, Vosgi, Jura, Masivul Central Francez şi Carpaţi; podişurile Norland, Smaland, Podişul Central Rus şi Podişul Boemiei; şi următoarele câmpii: Câmpia Est-Europeană, Câmpia Nord-Europeană, Câmpia Română, Câmpia Panonică. Pe continentul asiatic, Subregiunea Euro-Siberiană cuprinde Câmpia Siberiei de Vest; Câmpia Siberiei de Nord; Platoul Siberian Central cu altitudinea de 1000 m deasupra nivelului mării; Platoul Siberian de Sud; Platoul Siberian de Est cu munţi de peste 2000 de m altitudine şi Câmpia Siberiei de Est.

3. HIDROGRAFIA

Acţiunea apelor influenţează prin eroziune, producând dezrădăcinarea arborilor sau pot forma insule, grinduri. Distrug în bună parte structura solului şi afecteză stratul de vegetaţie.

Din punct de vedere hidrografic, subregiunea Euro-Siberiană cuprinde unele dintre cele mai importante fluvii, dar şi râuri şi lacuri. În Europa, amintim cel mai lung fluviu Volga, urmat de Fluviul Dunărea, al doilea ca lungime, si cel mai important din punct de vedere economic, precum şi altele ca: Sena, Loara, Rin, Ron, Oder, Vistula. Dintre lacuri, cele mai importante sunt Locc Ness, Ladoga şi Onega. În Siberia remarcăm fluviile Obi, Lena, Enisei, raurile Oleniok, Tobol, Irtas,Tom, Angara, Taz, Pur, Hatanga, Viliui, Iana, Aldan, Orholon şi un o importantă resursă de apă dulce, la fel ca şi celelalte lacuri, Lacul Baikal.

4. CLIMA

Cuprinde diferite tipuri de climate, atât în Europa, cât şi în Siberia.

În extremitatea nordică, Europa dispune de un climat polar şi subpolar, cu veri scurte, răcoroase, ceţoase, cu temperaturi maxime cuprinde între 10-15˚C, precipitatii sub formă de zăpadă şi vânturi polare dinspre NE. Pe ţărmul atlantic şi litoralurile vest-europene, însă, apare climatul temperat-oceanic cu temperaturi pozitive tot anul şi precipitaţii abundente. Climatul temperat-continental este întâlnit în centrul şi vestul Europei având ierni lungi şi geroase şi veri scurte şi călduroase, cu vânturi arctice şi siberiene. Munţii înalţi dispun de un climat montan specific.

Siberia dispune de un climat subpolar cu temperaturi medii anuale în jur de 0˚C, dar care pot scădea până la -69˚C şi precipitaţii reduse sub formă de ninsoare; un climat polar cu temperaturi medii anuale sub 0˚C, precipitaţii sub formă de zăpadă şi vânturi cu viteze foarte mari. În partea de sud a Siberiei, unde trăieşte majoritatea populaţiei apare climatul temperat-continental cu ierni lungi şi veri scurte şi călduroase.