Traseu turistic în Județul Buzău

ARGUMENTARE PENTRU ALEGERE

Cadrul natural, varietatea şi complexitatea peisajulului, îndeosebi în munţi şi subcarpaţi la care se adaugă un adevărat tezaur istoric, etnografic şi folcloric, oferă turiştilor o gamă largă de satisfacţii, atrăgătoare pentru ochi, minte şi suflet. Acest potenţial, amenajat ca structură, capacitate şi distribuţie în teritoriu, este favorizat şi de poziţia geografică a judeţului, situat de-a lungul sau la întretăierea unor importante artere rutiere care leagă nordul ţării cu Capitala, sau sud-estul Transilvaniei cu Delta Dunării şi Litoralul.

Tipuri de turism ce poate fi practicat: de circulaţie, de sejur, cultural, rural, de vânătoare şi pescuit, agromontan, de week-end.

Turismul de circulaţie se poate organiza în tranzit , pe trasee care străbat judeţul de la est la vest (Brăila –Buzău- Braşov sau Brăila-Râmnicu Sărat-Buzău—Braşov). Pe aceste trasee se pot vizita monumente istorice şi ale naturii, unele în rezervaţii special amenajate, muzee,case memoriale etc.

Turismul de sejur în zonele montane este favorizat de existenţa a numeroşi factori naturali, care pot determina mai multe forme de petrecere a vacanţelor , de odihnă sau de recreere. Se poate vorbi despre turismul rural, ecologic şi cultural pe Valea Buzăului, Valea Slănicului cu cazare şi masă în pensiuni agroteuristice, turismul montan în zonele Nehoiu, Siriu şi Bisoca unde cazarea se poate face şi în cabane silvice .Cu cazare în unităţi hoteliere (Buzău, Nehoiu,) sau hanuri turistice (Siriu, Bisoca, Ciuta-Măgura) se poate face şi turism în circuit pe Valea Buzăului, Valea Siriului mai ales în zilele de week-end. În zona montană, Masivul Siriului , impresionează prin peisajul culmilor domoale şi pajiştile alpine. Pe acest masiv de află Lacul Vulturilor, numit şi „Lacul fără fund” , impresionant prin situarea sa la mare altitudine.

Numeroase alte locuri pitoreşti fac din Munţii Buzăului o destinaţie ce trebuie luată în calcul pentru planurile de vacanţa sau doar recreere.

Potenţial turistic al regiunii precum şi dorinţa de a cunoaşte cât mai bine locurile natale m-au determinat să aleg această temă pentru studiere.

MUNŢII BUZĂULUI – PREZENTARE GENERALĂ

Munţii Buzăului fac parte din Carpaţii de Curbură fiind alcătuiţi din două masive proeminente cu altituini de peste 1600m, Penteleu ( 1772 m şi Siriu 1657m), din munţi cu altitudini de 1300-1450 m (Tătaru şi Podu Calului 1439m ) si din munţi cu altitudini de 1000-1250m (Zmeureţ – Muntioru, Munţii Întorsurii şi Ivăneţu), separate de văi largi şi de depresiunile Întorsurii şi Comandău.

Au înfăţişarea unor munţi cu altitudini mici si mijlocii, alcătuiţi din culmi largi, rotunjite sau înguste, separate de văi transversale sau depresiuni cu văi transversale sau depresiuni cu văi cu şesuri aluviale extinse. Deşi prezintă o diversitate atât de mare, aceşti munţi sunt uniţi prin trăsăturile lor comune, peisaj geografic , cu păşuni şi fâneţe de veche utilizare pastorală pe culmi sau spre văi, cu pădurile folosite din cele mai vechi timpuri şi cu condiţii bune pentru aşezări şi agricultură montană în lărgirile văilor principale. În partea de sud, la contactul cu ţinutul dealurilor subcarpatice, a fost pusă în evidenţă existenţa unei zone de interferenţă carpato-subcarpatică, începând de la valea Slănicului Buzăului, prelungindu-se spre Valea Rozilei.

Modelarea versanţilor se realizează predominant prin alunecări şi eroziune torenţială. Majoritatea alunecărilor profunde sund considerate periglaciare sau imediat post – glaciare, dar în condiţii extreme se pot declanşa şi în present. Fenomene extreme , în special precipitaţii abundente urmate de viituri catastrofale, ca cele de la Bâsca Rozilei, Bâsca Chijdului şi Buzău , au o influenţă puternică asupra reliefului şi a utilizării actuale ale terenului.

Cutremurele puternice produc o intensificare bruscă a denudării reliefului prin declanşarea unor alunecări de amploare sau prin prăbuşirea pe versanţi abrupţi. Caracteristicile reliefului a imprimat si celorlaltor componente fizico-geografice numeroase diferenţieri. Astfel, climatul montan specific Carpaţilor de Curbură este caracterizat prin diferenţieri evidente între versanţii cu expoziţie sud-estică , expuşi circulaţiei aerului continental, cei nord-vestici cu influenţe oceanice şi culmile înalte influenţate de ambele părţi de mase de aer. Culmile înalte, cu temperaturi medii anuale sub 20 0C şi precipitaţiile de 900 mm, unde vânturile dominante din sectorul vestic bat cu viteze medii de 7-10 m/s, corespund etajului subalpin al tufărişurilor, pajiştilor subalbine dezvoltate pe soluri brune. Domeniul forestier din Munţii Buzăului este alcătuit din două etaje : etajul molidului şi etajul fagului. Pădurile de molid, adesea în amestec cu brad şi fag, se dezvoltă pe soluri brune acide sau fluviatile, cu condiţii bioclimatice foarte bune pentru prelucrarea lemnului de calitate superioară.