Turismul Litoral în Egipt

Capitolul I: Incadrarea in teritoriul natural

1.1.Incadrarea in teritoriul natural

- ASEZARE GEOGRAFICA

Egiptul, cu o suprafaţă de 1.002.000 km2, leagă colţul nord-estic al Africii şi marginea sud-vestică a Asiei, fiind una din puţinele ţari din lume care se întind pe două continente. Cea mai mare parte a ţării se situează pe colţul nord-estic al Africii, iar peninsula Sinai este situată in vestul Asiei.

La nord, litoralul Mării Mediterane este graniţă naturală, rol îndeplinit şi de Marea Roşie şi Golful Suez în partea estică. În nord-est se învecinează cu Siria şi Arabia Saudită, în sud cu Sudan, iar în vest cu Libia.

- RELIEF

Relieful este dezvoltat pe platouri din gresie sau calcar; un sector întins al Deşertului Sahara ocupă cea mai mare parte a ţării.

Relieful Egiptului este constituit dintr-un mare podiş, însă cea mai mare parte a ţării este deşert în proporţie de 96%, şi doar 4% din teritoriu este locuibil şi cultivabil.Un rol deosebit de important îl au Nilul şi Canalul de Suez. Nilul împarte podişul în două părţi,de est şi de vest, plecând de la o laţime de 5 km din sud şi ajungând la 25 km în nord. Partea de nord a Nilului ce cuprinde şi delta este joasă şi foarte fertilă, reprezentând o regiune prielnică pentru cultivarea bumbacului.

Pe teritoriul Egiptului se întind şi părţi din deşertul Sahara şi deşertul Libian. Aici se găsesc oaze, printre care se află Bahariya, Dakhleh, Farafra, Kharga sau Siwa.

Egiptul are ieşire şi la Marea Mediterană şi la Marea Roşie ceea ce constituie un atu din punct de vedere geografic dar şi turistic.Un alt atu al Egiptului,din punct de vedere dar şi geografic îl constituie şi Peninsulă Sinai,care atrage anual foarte mulţi turişti datorită istoriei acesteia.

***Marea Mediterană

Marea Mediterană este mare adiacentă a Oceanului Atlantic, comunicând cu acesta prin strâmtoarea Gibraltar şi fiind totodată marea cea mai mare din lume. Suprafaţa Mării Mediterane este de 2,51 milioane de km² şi are aproximativ 3860 km lungime. Pe coasta de nord ţările care au ieşire la Marea Meditarană sunt: Turcia, Grecia, Muntenegru, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Slovenia, Croaţia, Italia, Monaco, Franţa, Spania. Litoralul acestor ţări constiuie o atracţie turistică foarte des căutată. Pe coasta estică se situează ţările: Israel, Liban şi Siria, iar în sud Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt.

Egiptul fiind parte a bazinului Mediteranean, este principala destinaţie turistică nord africană, capabilă să capteze unul din trei turişti care se deplasează în afara ţării de origine. Egiptul este o ţară dotată pentru dezvoltarea turismului litoral şi oferă pe acest segment o paletă destul de variata de destinaţii.

***Marea Roşie

Marea este un intrând al Oceanului Indian între Africa şi Asia. Legătura cu oceanul se face prin strâmtoarea Bab el Mandeb şi prin Golful Aden. În nord se află peninsula Sinai, Golful Aquaba şi Golful Suez (care face legătura cu canalul Suez). Marea are circa 1 900 km lungime, şi o lăţime maximă de 300 km. Fundul mării are o adâncime maximă de 2 500 m în fosa mediană centrală, şi o adâncime medie de 500 m, însă are de asemenea o platformă continentală extinsă, cunsocută pentru viaţa submarină, şi pentru coralii săi. Marea are o suprafaţă de circa 450 000 km, şi reprezintă mediul de viaţă a numeroase specii de nevertebrate şi a 200 de specii de corali. Face parte din Marele Rift African, şi este cea mai nordică mare tropicală a lumii.

Numele mării nu indică culoarea apei, care nu este roşie. Poate proveni de la exploziile sezoniere ale cyanobacteriei Trichodesmium erythraeum, de culoare roşie, în apropiere de suprafaţa apei. O altă sursă ar putea fi munţii bogaţi în minerale de culoare roşie aflaţi în apropiere, care poartă numele de "הרי אדום" (harei edom).

O altă ipoteză o determină numele himariţilor, un trib local al cărui nume însuşi înseamnă "roşu". O altă teorie ar indica faptul că numele "roşu" se referă la direcţia "sud" în acelaşi mod în care numele Marii Negre se poate referi la "nord". Această teorie se bazează pe faptul că unele limbi asiatice foloseau culorile pentru a se referi la direcţiile cardinale.

Marea a purtat de asemenea numele de "Golful Arab" în majoritatea surselor europene până în secolulXX. Acest lucru provine din sursele grecesti mai vechi. După Herodot, Strabon şi Ptolemeu, toate sursele europene denumesc această întindere de ape "Sinus Arabicus", rezervând denumirea de "Marea Erythrias" (Marea Roşie) pentru apele din jurul sudului Peninsulei Arabice, cunoscute astăzi drept Oceanul Indian. Marea Rosie desparte Africa de Asia.

Temperaturile la suprafaţa apei rămâne relativ constantă la circa 21–25 °C, iar temperatura şi vizibilitatea rămân bune până la o adâncime de 200 m, însă marea este cunoscută pentru vânturile sale puternice şi curenţii locali înşelători. Marea se lărgeşte în continuare; se crede că în timp va deveni un ocean