Turismul pentru practicarea raftingului în Franța

Caracteristici generale

Raftingul reprezintă activități recreative în aer liber care utilizează o plută gonflabilă pentru a naviga pe un râu sau alt corp de apă. Acest lucru se face adesea pe ape albe sau pe ape cu dificultati diferite. Abordarea riscurilor și nevoia de lucru în echipă este adesea o parte a experienței. Această activitate ca sport de agrement a devenit populară încă din anii 1950, dacă nu mai devreme, evoluează de la persoane care aruncă vapoare de 3,0 m până la 4,3 m plute cu vâsle sau vâsle cu dublu șanț sau plute pentru mai multe persoane, propulsate de padele unice și conduse de o persoană la pupa sau prin folosirea vâscilor. Raftingul pe anumite secțiuni ale râurilor este considerat un sport extrem și poate fi fatal, în timp ce alte secțiuni nu sunt atât de extreme sau dificile. Raftingul este, de asemenea, un sport competitiv practicat în întreaga lume, care culminează într-un eveniment de campionat mondial de rafting între națiunile participante. Federația Internațională de Rafting, numită adesea IRF, este organismul mondial care supraveghează toate aspectele sportului.

Clasele de ape albe. Altfel cunoscut sub numele de Scara internațională de dificultate a râului, mai jos sunt cele șase clase de dificultate în raftingul cu apă albă. Acestea variază de la moarte simplă până la foarte periculoasă și potențială sau vătămări grave.

Clasa 1: zone foarte dure, ar putea necesita manevre ușoare. (Nivelul de îndemânare: Foarte simplu)

Clasa 2: Unele ape brute, poate unele pietre, ar putea necesita unele manevre. (Nivelul de îndemânare: Abilitate de bază în vânătoare)

Clasa 3: Valuri mici, poate o picătură mică, dar fără pericol considerabil. Poate necesita manevre semnificative. (Nivelul de calificare: O experiență în rafting)

Clasa 4: Apa albă, valuri medii, poate roci, poate o picătură considerabilă, pot fi necesare manevre ascuțite. (Nivel de îndemânare: experiență excepțională de rafting)

Clasa 5: Apa albă, valuri mari, volum mare, posibilitate de pietre mari și pericole, posibilitatea unei căderi mari, necesită manevre precise. (Nivelul de calificare: Stăpânirea completă a rafting-ului)

Clasa 6: Rapidurile din clasa 6 sunt considerate a fi atât de periculoase încât sunt în mod inadecvat în mod efectiv în condiții de siguranță. Rafturile se pot aștepta să întâlnească alburi substanțiale, valuri uriașe, roci uriașe și pericole și / sau scăderi substanțiale care vor avea efecte grave dincolo de capacitățile structurale și evaluările de impact ale aproape tuturor echipamentelor de raft. Traversarea unei clase de clasă 6 rapidă are o probabilitate crescută de a se termina în vătămări grave sau decese în comparație cu clasele mai mici. (Nivel de îndemânare: Stăpânirea completă a rafting-ului și chiar și atunci nu poate fi în siguranță)

Primele apariții

Călătoria pe apă a fost o formă de transport de-a lungul vremurilor; totuși, forma de rafting de apă albă a transportului de apă este destul de recentă. Navigarea cu raul alb a început ca o modalitate de a explora râurile necunoscute și zonele care le înconjoară. În zilele noastre, după ce au explorat cele mai multe locuri; oamenii participă la raftingul de apă albă pentru distracție.

Fig 1.0 - Raul Snake - Hells Canyon in Idaho

Prima excursie de rafting a fost făcută în 1811 pe râul Snake. Expediția nu a ajuns prea departe fiindcă nu aveau echipamentul sau instruirea corespunzătoare.

În 1840, Raftul de cauciuc a fost inventat de Lt. John Fremont și Horace H. Day. Pe data de 9 iunie 1840, o explorare științifică reușită a râului Șarpe a fost condusă de Clyde Smith.

Pe parcursul anului 1869 expedițiile științifice au explorat râul Verde și Colorado.

În 1940, prima călătorie comercială de raft cu apă albă a coborât pe râul Salmon. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial au devenit disponibile plute de salvare și călătoriile au început să circule în mod regulat pe râurile occidentale.