Turismul rural în Thailanda

Introducere

Turismul rural este un tip de turism durabil care exploatează resursele în regiunile rurale, are un impact negativ redus și generează beneficii tot mai mari pentru zonele rurale în ceea ce privește productivitatea ,ocuparea forței de muncă, conservarea mediului și a culturii rurale, implicarea localnicilor în viața comunității.

Turismul rural nu este bazat doar pe vacanțe la țară ,ci cuprinde și turismul în natură, turismul de sport și sănătate , turismul cultural și patrimoniu, iar în unele zone, turismul etnic (Irshad, 2010).

În articolul Rural Tourism - the Impact on Rural Communities II. Thailand , Nuchnard Rattanasuwongchai, turismul rural este privit ca parte a "dezvoltării rurale" și a "dezvoltării durabile".

Webster (1975) definește dezvoltarea rurală ca fiind un proces care duce la creșterea capacității oamenilor din mediul rural de a-și controla mediul înconjurător, ca urmare a utilizării mai extinse a beneficiilor care asigură acest control. Dezvoltarea rurală este condiționată de mai mulți factori, printre care dezvoltarea economică, atitudinile umane, mediul, valorile sociale și cunoașterea (Poostchi 1986). Villiers (1997) percepe dezvoltarea durabilă ca modalitate de a crește nivelul de trai, pentru a permite oamenilor să-și atingă potențialul, să se bucure de demnitatea vieții și să asigure bunăstarea generațiilor actuale și viitoare.

În Thailanda,turismul rural se îndreaptă spre fuzionarea cu turismul comunitar( community-based tourism CBT) în cele peste 150 de sate din țară. CBT a fost folosit ca un instrument pentru eliminarea sărăciei din zonele rurale încă după criza asiatică din 1997. Din cauza crizei, Maiestatea Sa, regele Bhumibol Adulayadej, a introdus filosofia "economiei de suficiență" pentru a obține o stabilitate economică și o dezvoltare durabilă. Mai târziu, în 2001, fostul prim ministru ,Taksin Chinnawatra, a a susținut această idee în practică cu proiectul "un singur sat, un singur produs”.În 2008, Ministerul de Interne a încurajat comunitățile rurale să aplice conceptul suficienței economice în agricultură numită "kasetpopieng", prin stabilirea unui model economic al fiecărui sat. În consecință, mișcarea pentru turismul rural în Thailanda poate fi împărțită în 3 etape: etapa suficienței economice, etapa “unui singur sat, un singur produs” și etapa aplicării principiului suficienței economice în agricultură.

Concentrându-se pe satul Mae Kampong, Sangkakorn K. “Local People Participation in Tourism Development: The Case Study of Mae Kampong”(2008) a evaluat standardul implementării turismului comunitar. Evaluarea cuprinde 6 criterii : structura organizațională și participarea comunității, marketingul,dezvoltarea produsului turistic, siguranță și sănătate, managementul mediului înconjurător, managementul structurilor de cazare. Acest studiu a dovedit ca Mae Kampong a impelemnt cu succes turismul comunitar. Satul este situat într-un mediu natural atrăgător, localnicii participă la gestionarea turismului , marketingul include site-uri web și broșuri și există o diversitate a produselor locale.

Pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a turismului rural este nevoie de instrumente care să măsoare progresul comunității atât în plan social ,instituțional cât și economic și în relație cu mediul înconjurător.(Red et all., 2006). În lipsa acestor instrumente termenul de sustenabilitate este lipsit de sens(White et all., 2006).

Capitolul I- Analiza componentelor spațiului geografic rural

Situată în centrul Asiei de Sud, Thailanda este cu adevarat inima regiunii. Privind o hartă a Thailandei, veți observa o țară ale cărei granițe constituie forma unui cap de elefant: capul și urechile formează provinciile fără ieșire la mare din nordul și

estul Thailandei, iar trompa reprezintă peninsula Malaezia între Marea Andaman și Golful Thailandei.

Geografia Thailandei dispune de multe frontiere naturale cu țările vecine: un munte la frontiera cu Myanmar (Birmania), la nord și vest; o porțiune lungă a fluviului Mekong, ce separară Thailanda de Laos la nord și est; râul Mekong și Munții Dangrek ce delimitează frontiera cu Cambodgia la est.