Valorificarea turistică a învelișului biotic din ariile protejate - Parcul Național Ceahlău

LOCALIZARE:

Muntele Ceahlău este un masiv din partea centrală a Carpaților Orientali, fiind unul dintre puținele complexe carpatine care mai pastrează încă eșantioane nealterate ale naturii. În plus, Ceahlăul este unul din cei mai bogați munți în legendă și mitologie(Baba Dochia, Vulturul lui Traian, Panaghia, Toaca, etc). Înconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea Bistriței la est si văile Bistrei, Pinticului si Jidanului la vest, masivul Ceahlău este constituit dintr-un sistem de culmi dispuse radial, având altitudini ce variază între 1000-1300 m și care converg către cele două puncte mai înalte: Vârful Ocolașul Mare - 1907 m si Vârful Toaca - 1904 m.

Limitele Parcului Național Ceahlău sunt prezentate în anexa 1 la Hotărârea Guvernului României nr. 230/2003. Parcul se întinde de la sud la nord între vârful Făgețel (1165 m) și Poiana Coacăzului Piciorul Humăriei) pe aproape 15 km.

CADRUL NATURAL:

a) Geomorfologia

Relieful poarta amprenta structurii geologice și litologiei. Subunitatea centrala a masivului este un imens sinclinal suspendat, dezvoltat pe Conglomeratele de Ceahlău. Platoul superior corespunde cu suprafata boltita a sinclinalului ale carui extremitati sunt și cele mai mari altitudini: varful Ocolașul Mare (1907m) în extremitatea sudica și varful Toaca (1904 m), în partea de nord. între cele doua varfuri platoul se extinde pe o lungime de aproximativ 5 km latimea maxima fiind de cca.1 km.

Platoul este delimitat de abrupturi înalte de 200 - 300m brazdate de culoare de avalanse, jgheaburi de rostogolire a grohotisurilor, hornuri intunecoase. Cele mai impresionante abrupturi sunt la obarsia paraielor Izvorul Muntelui și Maicilor și în Piatra Sura. în unele cazuri, peretii sunt fragmentati în trepte care, aici, poarta numele de “polițe”. Sunt bine cunoscute “Polițele cu Crini” și cele din spatele Ocolașelor.

O alta caracteristica o reprezinta microrelieful format din stanci și formatiuni stancoase cu forme bizare bizare: turnuri, coloane, clai, piramide. Aspectul ruiniform se datoreaza eroziunii exercitate asupra conglomeratelor cat și alternantei lor cu gresiile și stancile din calcar. Impresionante sunt Claile lui Miron, Caciula Dorobantului, Panaghia, Cetatuia și Calugarii, Detunatele, Dochia, etc. Impunatoare prin aspect este și culmea Piatra Sura - Batca Neagra o „bara” din stanci ridicate aproape pe verticala (hog-back) care inchide spre vest frumoasa Poiană a Stănilelor.

In masa cenusie a conglomeratelor se detaseaza petele albe ale unor klippe calcaroase (stanci uriase din calcar insedimentate în masa conglomeratelor) de la Piatra cu Apa, de pe platoul Ocolașului Mic sau pe valea Izvorului Alb (cunoscuta Stanca a Dochiei).

La baza abrupturilor s-a format o uriasa trena de grohotis care inconjoara de jur-imprejur masa de conglomerate și care este acoperita cu paduri intunecoase de conifere. Frecvent în masa de conglomerate se detaseaza blocuri uriase de piatra fixate și mascate, în mare parte, de vegetatia forestiera unele avand dimensiuni impresionante.

Subunitatea periferica: în jurul partii centrale, înalte, a masivului sunt dispuse radiar culmile prelungi ale Munceilor Ceahlăului. Formati din roci mai putin rezistente la eroziune ele prezinta la nivelul interfluviilor o alternanta de varfuri mai înalte (batci) separate de inseuari (numite de localnici curmaturi sau tarnite). Impadurite în mare parte culmile altitudinile lor nu depasesc 1300 m trec dincolo de limitele Parcului Național Ceahlău indreptandu-se catre vaile principale ce delimiteaza masivul.