Valorificarea turistică a zonei deltaice Delta Dunării

1. Zona deltaică - Așezarea geografică

Fig. 1 Harta Deltei Dunării

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord formează granița cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5.050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafață de 2.540 km².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două brațe, Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântul Gheorghe.

Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aprox. 40 m².

Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei, și spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

Cursul brațului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

2. Factorii naturali favorizanți în dezvoltarea turistică regională

Relieful - prin dunele de nisip de pe grindurile Letea și Caraorman asociate, de regulă, cu o vegetație și faună specifică acestor forme de relief, care le sporește complexitatea și valoarea estetică și științifică. Fâșia litorală - plajele - forme de relief de acumulare aflate într-o continuă modificare - cele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiței constituie resurse turistice naturale valorificate direct prin practicarea activității de turism balnear, suportul fizic în cura helio-marină.

Hidrografia - o importantă componentă a peisajului - deține un potențial deosebit prin numeroasele și variatele lacuri (în număr de aproape 400, de diferite mărimi), gârle, canale,vecinătatea Mării Negre; acestea creează oportunități pentru practicarea unor forme de turism(ex. turism nautic). Bogăția în pește a lacurilor, canalelor și brațelor Dunării reprezintă o atracție turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv.

Apele sărate ale Mării Negre și ale unor lacuri (Nuntași, Tuzla) sunt factori naturali de cură prin aerosolii emiși ce pot fi inhalați în proximitatea lor, ceea ce generează forma de turism balnear.

Clima - creează ambianță pentru activitatea de turism, dar constituie și un factor natural de cură important în scopuri profilactice. Condițiile climatice, favorabile activităților turistice sunt datede: durata mare de strălucire a soarelui (de 2 300 - 2 500 de ore pe an), numărul mare de zilesenine pe an (150 - 160), regimul termic ridicat, cu o temperatură medie anuală de 11 - 11,6oC, precipitațiile reduse cantitativ (350 - 450 mm/an). Bioclimatul deltei și în special al litoralului(localitățile Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiței), prezintă câteva trăsături față de bioclimatulgeneral de câmpie din România și chiar față de bioclimatul litoralului sudic.Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice.Spațiile acvatice planeși foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte deinsulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice.Aceasta suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între unminim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă și un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie.În funcție de intesitatea activității centrilor barici principali se instalează condiții specifice devreme: zile de iarnă blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acționează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde și uscate (când acționează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacționează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

Vegetația - și îndeosebi cea acvatică, dă o mare valoare estetică, științifică și ecologică peisajului deltaic și este caracterizată de prezența unor specii de plante: emerse - limbarița, săgeata apei, crinul de baltă; submerse - penița apei, brădișul, cosorul, sârmulița, pașa, broscarița, moțul, otrățelul de baltă, aldrovanda; natante - unele cu rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre, precum nufărul alb, nufărul galben, plutică, iarba broaștelor, troscotul de baltă, cornaciul, iar altele plutesc liber la suprafața apei, precum

câteva specii de lintiță. Câteva specii formează asociații vegetale de o deosebită frumusețe: Typhetum angustifoliae, Scirpo-Phragmitetum, Ceratophillo-Nupharetum lutei, Myriophyllo-Nupharetum, Hydrocharietum morsus-ranae; de asemenea vegetația terestră de pe grindurile Caraorman și Letea (pădurile de stejar, plop, frasin, iar speciile de plante agățătoare dau un aspect exotic, subtropical pădurii de pe grindul Letea și Caraorman: liana grecească, hamei, curpen, viță sălbatică) reprezintă o resursă turistică naturală care generează motivații puternice pentru deplasări turistice în scopuri de recreere, ca și pentru turismul științific.

Vegetația deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică mlaștinilor (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea și Caraorman și sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agățătoare.

Fauna - Conține mai mult de 320 de specii de păsări ca și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul. Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici viețuieste 98% din fauna acvatică europeană, întreaga faună de odonate, de lepidoptere acvatice și de moluște gasteropode de Europa și tot aici își găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezența lor, dau nota specifică faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentați prin 2 specii de caudate și 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea șerpi (4 specii).

Peștii sunt prezenți prin 65 specii, cei mai mulți de apă dulce (60%), restul migrând primăvara din Marea Neagră. Între aceștia din urmă, sturionii și scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât și economic.

Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datorează celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltă și care reprezintă 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltă și rămânând diferite perioade de timp toamna, iarna și primăvara.

Păsările acvatice sunt cele mai numeroase : cuibăresc 81 specii și trec prin deltă 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna acvatică europeană.