Zona turistică a Munților Apuseni

Muntii Apuseni constituie o mare atractie turistica a tarii, drept pentru care au fost clasificati ca facand parte din grupa muntilor de o foarte mare complexitate turistica, alaturi de mult mai mediatizatii sai frati, muntii din Carpatii Orientali si Meridionali.

Muntii Apuseni constituie coloana vertebrala a Carpatilor Occidentali, fiind dezvoltati sub forma unei palme. Au fost erodati de-a lungul timpului, fiind totodata cea mai fragmentata grupa din Carpatii romanesti datorita culoarelor si depresiunilor-golfuri care-i strabat.

Sunt alcatuiti din roci vulcanice (M. Metaliferi), sisturi cristaline (M. Bihor, Vladeasa, Gilau, Gaina), dar în deosebi din calcare, de unde si multitudinea fenomenelor carstice (pesteri, chei, coline, lapezuri si sohodoluri). Sunt intens mineralizati, bogati în metale si nemetale.

Relieful

a) Muntii

Apusenii reprezinta cel mai înalt si mai complex sector de munti din Carpatii Occidentali. Au altitudini de peste 1800 m. în zona centrala, iar în nord si sud nu ating mai mult de 700-1000 m.

Cuprind în partea centrala Muntii Bihor (1849 m.), extinzandu-se la est în Muntele Mare (1826 m.) si la nord în Muntii Vladeasa (1836 m.). In prelungirea estica a Muntilor Bihor se afla Muntele Gaina (1467 m.), iar în nord-est se afla Muntii Gilau.

In sud-est sunt Muntii Metaliferi (1018 m.) si Muntii Trascaului, iar în vest Muntii Crisurilor: Muntii Zarand (Varful Drocea-836 m.), Muntii Codru-Moma (Varful Plesu-1112 m.), Muntii Padurea Craiului si Muntii Plopis (776 m.).

In nord, dincolo de Valea Barcaului, se desfasoara un complex de culmi muntoase, alcatuite din sisturi cristaline, cu altitudini reduse, înconjurate de dealuri. Acest sector de legatura între Carpatii Occidentali si Carpatii Orientali, numit "Jugul Intracarpatic" include Muntii Meses si dealurile Prisnel, Preluca si Dealu Mare, depasind foarte rar altitudinea de 800 m.

b) Depresiunile

In grupa Apusenilor, alaturi de culmile muntoase se disting o serie de depresiuni:

ˇ Depresiunea Zarand;

ˇ Depresiunile golfuri Vad-Borod si Beius;

ˇ Depresiunile marginale Huedin si Simleu;

ˇ Depresiunile intramontane Gurahont si Brad.

c) Pasurile

Cele trei pasuri din aceasta grupa sunt urmatoarele:

ˇ Valisoara (face legatura între Depresiunea Brad si Culoarul Muresului);

ˇ Ciucea (face legatura între Depresiunea Huedin si Depresiunea Vad - Borod);

ˇ Bucium (leaga culoarele vailor Ampoi si Aries).

Muntii Apuseni nu au avut glaciatiuni, dar în schimb, aici se întalneste un fenomen unic in tara noastra: -muntele vine în contact direct cu campia- în dreptul muntilor Zarandului.

Clima

Climatul în care se înscriu Apusenii este cel montan cu influente oceanice, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 2-6 o C. la baza muntilor, 0 o C. (sau chiar negative) pe înaltimi si inversiuni de temperatura în depresiuni. Precipitatiile iau valori de 700-1200 mm./an si chiar peste 1200 mm./an în zonele înalte (Bihor, Muntele Mare, Gilau).

Caracteristic este Vantul de vest. Se întalneste fenomenul de foehn, care patrunde în zona depresiunilor Alba Iulia - Turda de pe valea Ariesului.

Apele

Reteaua hidrografica este bine dezvoltata, fiind reprezentata de raurile: Aries, Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Somesul Rece si Somesul Cald; acestea din urma conflueaza la Gilau.

Apele statatoare sunt reprezentate de lacuri naturale (Varasoaia - lac format intr-un tinut calcaros), si lacuri artificiale (Fantanele, Tarnita si Gilau pe Somesul Cald).

In zona muntilor vulcanici reteaua de ape freatice mineralizate reprezinta apele subterane (Moneasa- bicarbonate si sulfurate). In regiunile carstice aceste retele de ape sunt discontinue si formeaza grote si pesteri.

Vegetatia

Speciile de plante sunt grupate într-o etajare armonioasa dupa altitudine:

ˇ Etajul foioaselor (fag, tei, frasin, mesteacan);

ˇ Etajul padurilor de amestec;

ˇ Etajul coniferelor.

In zona subalpina (Bihor, Vladeasa) sunt caracteristice tufarisurile (jneapan, ienupar, afin), iar în zona alpina pajistile alpine. In depresiuni si luncile raurilor apar stuful, papura, trestia, salcia, plopul, arinul.

Fauna

Cele mai întalnite animale din aceasta zona sunt lupul, vulpea, ursul, mistretul, cocosul de munte (specifice padurilor) si acvila de munte (în zonele alpine).

Dintre pesti caracteristic este pastravul.

Solurile

In cea mai mare parte a acestor locuri sunt întalnite argiluviosolurile (cenusii si brun-roscate), care apar în etajul padurii, brune si brune-acide (climat umed si racoros), solurile podzolice si spodosolurile.

Prezentarea potentialului turistic al zonei

In perioada actuala, cand turismul a devenit o activitate de mare importanta sociala, economica si, chiar politica, atat pe plan national cat si international, necesitatea cunoasterii potentialului turistic, a valorificarii lui rationale se impune din ce în ce mai mult.

Determinarea potentialului turistic prin metode cantitative a preocupat pe multi specialisti, rezultatele fiind de un real ajutor actiunilor de sistematizare turistica a teritoriului, de amenajari si dotari corespunzatoare valorii potentialului respectiv.

In acest sens potentialul turistic trebuie cercetat prin prisma celor doua componente ale sale:

ˇ componenta naturala, reprezinta prin peisaje spectaculoase, configuratia variata a reliefului, conditiile climatice favorabile (frecventa redusa a fenomenelor negative, absenta temperaturilor excesive), valoarea terapeutica si abundenta unor factori naturali, (ape minerale si termominerale, namoluri curative, topoclimat si microclimat, fauna si flora, etc).