Abator Caprine

1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ANIMALELE CE URMEAZĂ A FI ABATORIZATE

1.1 Creşterea caprinelor în lume

Creşterea caprelor se practică în lume pentru trei mari produse: lapte, carne şi lână. Analiza creşterii caprelor ilustrează diversitatea formelor sale tehnice şi sociale, dar şi marea aptitudine a caprelor de a se integra în diverse scheme de evoluţie. Acest tip de creştere de animale este de o mare flexibilitate biologică, tehnică şi economică.

Majoritatea dintre cele 470 de milioane de capre inventariate în lume se află în ţările în curs de dezvoltare şi sunt exploatate pentru carne. În ţările occidentale, însă, unde nivelul de viaţă este mai ridicat, se impune o orientare către exploatarea pentru lapte şi brânză, cu mare tradiţie în Europa, şi, mai recent, în America de Nord. Carnea de capră reprezintă o importantă sursă de proteine pentru ţările în curs de dezvoltare, iar caprinele sunt considerate parte integrantă a sistemului agricol: în zona ploioasă din Africa de Vest există 0.5 capre pe cap de locuitor. Rase de capre bine stabilite sunt exploatate din timpuri străvechi: în Asia, angora şi caşmir, iar în Africa, rasele nubiene, marocane şi sudaneze.

Fig. 1.1 Repartiţia caprinelor pe Glob

Grecia, Italia şi Spania au o importantă producţie de carne datorită aptitudinelor de măcelarie ale raselor caprine din zona Mediteranei, care sunt cei mai buni transformatori (alături de ovine) ai vegetaţiei tipice în această zonă a lumii. În Spania şi Italia există şi lăptării specializate, de mici dimensiuni. În Grecia, brânzăriile artizanale sezoniere prelucrează laptele de oaie şi de capră. Marea Britanie este cea care specializează transformarea industrială a laptelui de capră în iaurt şi lapte pasteurizat, distribuite pe mari suprafeţe. Olanda dezvoltă o importantă transformare a brânzeturilor (brânză de tip “gouda” şi “feta”). În celelalte ţări, producţia caprină rămâne o activitate artizanală. La scară europeană, creşterea de caprine franceză ocupă un loc privilegiat. Prin calitatea sa, producţia caprină franceză are ca element esenţial obţinerea brânzei şi pune în evidenţă tehnici de creştere de pointe.

1.2 Principii de selecţie a caprinelor în Franţa

Posibilitatea selecţionării unei rase de capre nu este posibilă, dacă nu-i cunoaştem performanţele. În Franţa, sub impulsul crescătorilor, (1973), cele trei rase, Alpină, Saanen şi Poitevine au fost grupate în cadrul Upra Caprine (Unitate de promovare a raselor caprine franceze). Astfel, registrele genealogice ale celor trei mari rase au jucat un rol important în promovarea şi difuzarea acestora. Fiecare crescător trebuie să-şi poată situa turma pe o scară naţională de evaluare şi să selecteze animalele cu cele mai bune origini pentru a-şi ameliora turma.

Rolul registrelor genealogice şi al U.P.R.A. este tocmai acela de a contabiliza aceste informaţii la zi pentru efectivele de animale supuse controlului laptelui şi de a asigura difuzarea lor. De la apariţia legii, privind creşterea animalelor (1970), circulaţia documentelor are loc astfel:

- declaraţiile de montă şi de fătare sunt trimise la serviciul de control al laptelui, care le transmite la E.D.E.(Instituţia Publică Departamentală pentru Creşterea Animalelor), care la rândul său trebuie să trimită o copie către U.P.R.A.

- E.D.E. stabileşte pentru fiecare animal o carte pe care este înscris numărul de identificare şi cele ale părinţilor săi.

- U.P.R.A grupează toate organizaţiile care se ocupă de creşterea caprinelor de rasă pură. Primeşte toate documentele crescătorilor ce apelează la controlul laptelui, fiind, astfel, implicaţi în selecţie. Procesează informaţiile şi realizează un studiu aprofundat al rezultatelor privind producţiile de lapte, tipuri de crescătorii şi originile paternale.

- inventarul genetic strânge datele importante ale şeptelului pentru a facilita alegerea celor mai buni subiecţi. Se editează în noiembrie şi aprilie şi este însoţit de un bilanţ genetic.

- urmărirea reproducerii este instrumentul indispensabil pentru împerecheri raţionale şi pentru organizarea perioadei montelor.

1.3 Achiziţionarea caprinelor

Сând vine vorba despre alegerea caprelor, un important factor, pe baza căruia sunt alese, îl reprezintă o bună conformaţie. Iată punctele de referinţă pentru o bună apreciere: corpul, scheleltul, bazinul, poziţia picioarelor, fixarea mamelei, mamela şi sfârcurile. Trebuie evitată selecţionarea femelelor cu un piept strâmt în spatele umerilor (trecerea sângelui este sugrumată).

Fig. 1.2 De la stânga la dreapta: capră cu spate adâncit, respectiv capră cu spate curbat

De asemenea, caractere căutate în alegerea caprelor sunt: o bună profunzime a pieptului, spate rectiliniu, coaste lungi şi oblice, fineţea scheletului, bazin larg şi orizontal.

Fig. 1.3 O bună poziţie a membrelor din faţă, precum şi a celor din spate

Când vorbim de picioare trebuie să evităm caprele care prezintă poziţia picioarelor prea largă sau prea strâmtă.

Fig. 1.4 De la stânga la dreapta: poziţia picioarelor prea strâmtă, respectiv prea largă