Cuprins
- 1. Introducere 3
- 2. Proprietăţi fizice ale acidului lactic 4
- 3. Domenii de utilizare a acidului lactic şi derivaţilor 5
- 4. Metode de obţinere a acidului lactic 7
- 4.1. Sinteza chimică a acidului lactic 7
- 4.2. Obţinerea acidului lactic prin fermentaţie 8
- 5. Microorganisme şi enzime implicate în biosinteza acidului lactic 9
- 6. Bacterii modificate genetic pentru obţinerea de acid lactic 11
- 7. Materii prime utilizate la obţinerea acidului lactic 12
- 8. Procedee şi instalaţii de obţinere a acidului lactic prin fermentaţie 13
- BIBLIOGRAFIE 16
Extras din proiect
1. INTRODUCERE
Acidul lactic a fost descoperit în anul 1780 de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele intr-o mostră de lapte acru si a reuşit o primă dar destul de impură izolare a acestuia; producerea acestuia la nivel comercial a început abia în anul 1881, în Littleton (Massachusetts, SUA). Acesta este motivul pentru care această substanţă care face obiectul cercetărilor la nivel mondial a primit denumirea de acid lactic.,
Acidul lactic (denumire standard IUPAC: acid 2-hidroxipropanoic), este cunoscut popular şi ca “acid laptic”. Acesta este un acid carboxilic cu formula chimică brută C3H6O3 şi formulă structurală CH3-CH-(OH)-COOH,. Are grup auxiliar hidroxil ataşat grupării carboxilice, ceea ce îl încadrează în categoria acizilor alfa-hidroxilici (uneori cunoscuţi ca AAH). În soluţie, ca orice acid acid monobazic, pierde un proton producând ionul lactic, CH3CH(OH)COO−.
Acidul lactic este chiral şi are doi izomeri optici. Unul este cunoscut ca L-(+)-acid lactic ori (S)-acid lactic iar celălalt, imaginea sa în oglindă, ca D-(-)-acid lactic sau (R)-acid lactic. Acid lactic L-(+)- este izomerul cu cea mai mare importanţă biologică.
Acesta este un acid organic slab, care joacă un anumit rol în anumite procese biochimice şi se găseşte în mod natural în anumite produse alimentare. Acidul lactic are un rol decisiv în anumite procese de fermentaţie, cum ar fi pregătirea silozului pentru animale, sau (în industria laptelui) la producerea produselor din lapte, iaurt, chefir, urdă, brânză etc. În metabolismul animal, ia naştere în orice masă musculară supusă efortului, fiind unul din cauzele principale ale febrei musculare.
2. PROPRIETĂŢI FIZICE ALE ACIDULUI LACTIC
Acidul lactic este solubil în apă şi solvenţi organici miscibili cu apa şi dezvoltă o volatilitate scăzută. Alte proprietăţi fizice importsnte sunt:
- masa moleculară: 90.08 g/mol,
- punct de topire: L: 53 °C, D: 53 °C, D/L: 16.8 °C,
- punct de fierbere: 122 °C la 14 mmHg şi 82oC la 0,5 mm Hg,
- constanta de disociere: 1,37 x 10-4,
- căldura de combustie: 1361 KJ/mol,
- căldura specifică la 20oC: 190 J/mol x K.
Acidul lactic are doi izomeri optic activi, respectiv:
3. DOMENII DE UTILIZARE A ACIDULUI LACTIC
ŞI DERIVAŢILOR
Acidul lactic poate fi pus în evidenţă calitativ şi cantitativ prin intermediul NAD+ lactatdehidrogenazei, prin intermediul unor metode colorimetrice, prin cromatografie de gaze, cromatografie în fază lichidă (poate fi utilizată şi pentru separarea izomerilor optici).
Acidul lactic este utilizat ca şi agent de acidulare, aromatizant, tampon de pH sau înhibant al dezvoltării unor bacterii în produsele alimentare. Este un agent excelent de conservare şi saramurare. Prin adaosul de soluţii de acid lactic în carnea de pui sau peşte ambalată se poate mări durata de conservabilitate. Esterii acidului lactic se pot utiliza ca şi agenţi de emulsifiere la fabricarea produselor de franzelărie (stearil-2-lactilat, gliceril lactostearat, gliceril lactopalmitat). Producerea acestor emulsifianţi se realizează cu acid lactic stabil termic.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Acidul Lactic.doc