Acțiunea Poluării Aerului Asupra Sănătății

Generalităţi

Învelișul gazos al Pământului, care poartă denuminrea de atmosferă se divide în trei zone distincte, anume homosfera, heterosfera și exosfera.

Homosfera are ca principală caracteristică omogenitatea compoziții chimice, ea divizându-se la rândul ei în troposferă, stratosferă și mezosferă. Troposfera se caractreizează prin turbulența sau prin continua mișcare și agitare a aerului. Stratosfera se caractreizează prin reducerea turbulenței și este urmată de stratopauză care o separă de mezosferă.

Heterosfrea este separată de homosferă prin mezopauză, se caractreizează printr-o ionizare intensă.

Exosfera, separată de heterosferă prin termopauză, reprezintă învelișul cel mai excentric al atmosferei si practic nu are limite.

Asupra omului influența cea mai putenică și imediată o are troposfera, atât prin compoziția sa chimică cât și prin proprietățile sale fizice.

1. Aerul

Aerul pur este amestecul de gaze alcătuind straturile inferioare ale Pământului.

După volum, aerul conţine: 78.084% Azot (N2), 20.947% Oxigen (O2), 0.934% Argon (Ar), 0.033% Dioxid de carbon (CO2). Mai conţine urme de: Neon (Ne), Heliu (He), Kripton (Kr), Dioxid de sulf (SO2), Metan (CH4), Hidrogen (H2). Prin actul respirator se modifică compoziția aerului și cantitatea de vapori de apă, aerul respirat fiind practic saturat.

Componentul Proporția în aer

Inspirat Expirat

Azot 78-79% 78-79%

Oxigen 20-21% 16-17%

Dioxid de carbon 0,03-0,04% 3-4%

Influența asupra organismului uman este consecința modificării presiunii parțiale a gazelor care formează aerul atmosferic, în funcție de presiunea parțială se realizează schimburile gazoase la nivelul alveolei pulmonare. Modificarea de presiune parțială se poate datora modificării concentrației gazelor sau presiunii atmosferice.

1.1. Poluarea

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Termenul de poluare (lat. pollo, polluere - a murdări, a profana) desemnează orice activitate care, prin ea însăşi sau prin consecinţele sale, aduce modificări echilibrelor biologice, influenţând negativ ecosistemele naturale şi / sau artificiale cu urmări nefaste pentru activitatea economică,starea de sănătate şi confortul speciei umane.

Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):

- Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

- Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili poli-crorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele com-pușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plan-te. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.