Aditivi alimentari

GENERALITĂŢI

Aditivii alimentari sau E-urile sunt substanţele care însoţesc aproape orice produs aflat în galantarele magazinelor, ele au sau nu valoarea nutritivă sunt folosite la prepararea unor alimente în scopul îmbunataţirii calitaţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este că ei menţin calitatea şi siguranţa produselor o perioadă mai mare de timp, menţin sau îmbunataţesc gustul produselor, asigura controlul aciditaţii şi a alcalinitaţii produselor, menţin consistenţa produselor de asemenea mai menţin aroma sau culoarea produselor.E-urile reprezintă codificarea unor aditivi alimentari, a caror utilizare a fost permisă (din punct de vedere al siguranţei alimentare) în ţările Uniunii Europene şi în ţările care au aderat la acest sistem de codificare. La ora actuală sunt peste 20 de tipuri de aditivi alimentari cum ar fi, conservanţi, antioxidanţi, acidifianţi, corectori de aciditate, emulsificatori, gelifianţi, stabilizatori, agenţi de îngroşare, potenţatori de arome, antiaglomeranţi, îndulcitori, coloranţi, agenţi de afânare, agenţi de glazurare, agenţi de întarire, săruri de topire, agenţi de încarcare, amidon modificat, gaze propulsare si alţii.

Testele ştiinţifice efectuate periodic asupra acestor aditivi, ridică tot mai multe probleme de la an la an, dovedindu-se unele dintre acestea au totuşi un grad de nocivitate mai mare decat cel estimat iniţial. Ţările Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranţa alimentară a consumatorului. Unele E-uri sunt considerate cancerigene, iar altele doar periculoase pentru sănatate.

O importanţă deosebită trebuie acordată respectării cu stricteţe a legislaţiei sanitare în vigoare cu privire la folosirea aditivilor. Aceştia trebuie să prezinte o puritate ridicată, să fie lipsiţi de nocivitate şi să se utilizeze doar în limitele maxime admise. Numai în acest fel, produsele alimentare vor contribui la starea de sănătate a populaţiei.

Colorant natural antrachinonic : Carminul de coşenilă

Răspândire

Carminul de coşenilă ( E 120 ) este un colorant natural de culoare roşie , extras din coşenilă prin desecarea corpului insectei femela , Dactylopius Coccuss Costa ,care trăieşte pe anumite specii de cactus.Acidul carminic reprezintă colorantul de bază , fiind în concentraţie de 10 % raportat la corpul uscat al insectei.

Istoric

Insecta coşenila, este nativă din Mexic, America Centrala şi Peru. Acolo sunt folosite din secolul X Spaniolii sunt fascinaţi de stacojiu intensităţii culorii, vopselei de coşenilă care a fost strălucitor şi superior înainte de a fi cunoascută de europeni în secolul XVI. De fapt duă aur şi argint,coşenila revine cu mai multe cercetări importante din America Centrală.

De 17 secole producţia de coşenilă a fost o încercare fără succes pentru Europa,în timp ce în coloniile spaniole producţia promova cu succes. De aceea această industrie uşoară joacă un rol important în dezvoltarea Americii Centrale şi de Sud. Superfamilia Coccoidea , de obicei sunt cunoscute ca insecte coşenilă, gândaci mâncăcioşi sau insecte cu solzi; sunt insecte hemiptere care constituie un grup omogen şi specializat de insecte fitofage mici.

Ele deasemenea sunt caracterizate de un grad de adaptare la viaţa parazitară şi dovedind un dimorfism sexual extrem.Familia Dactylopiidae (coşenila) se formează numai pe cactus. Aceste insecte au 3-5 mm în lungime şi sunt uşor identificate prin prezenţa unui tip de bumbac alb, ca înveliş, care acoperă corpul roşu purpuriu,ce secretă ceară.

Dactylopiidae are o singură clasă mai consistentă şi anume Dactylopius ce cuprinde 9 specii. Familia conţine carminul de coşenilă, comercial, care este bazat pe coşenila, ca vopsea (culoare) industrială, având ca spate pentru scopul comercial cactusul Opuntia ficus-indica.

Homeoptera, Coccidae, specia Dactylopius

Dezvoltarea în greutate completă a femelelor, este în jur de 45 mg, pierzând circa 70% din masa corpului prin uscare. Insectele female au maturitatea sexuală, la vârsta de 90-120 zile, chiar înainte să înceapă depunerea ouălor.Într-adevar pe disecţie şi examenul microscopic din colecţia proaspătă, de concentraţie măreaţă de culoare apărută poate fi asociată cu un gălbenuş de ou.Aceasta poate fi încorporată mai târziu în tesături, a unui embrion şi presupune biosinteza culorii, continuând în timpul fazei rămase, descoperirea organismului. Mecanismele biosintetice, ale acidului carminic, sunt în mare măsura necunoscute.