Aditivi alimentari - E220

Structură chimică

Dioxidul de sulf

Obţinere şi caracterizare

Aditivul are denumirea chimică: anhidridă a acidului sulfuros sau dioxid de sulf. Formula sa chimică este SO₂, iar M=64,07

Se obţine prin arderea sulfului în aer sau prin arderea sulfurilor metalice (pirită, blendă). Se prezintă sub formă de gaz, cu miros iritant şi sufocant, neinflamabil. Este solubil în apă, iar solubilitatea sa este dependentă de temperatură (79,8 litri 79,8 litri SO₂, la 1 litru apă la 0° C sau 110g/l la25° C)şi în alcool (53,5 g/l la 0°C şi 24,4 g/l la 26° C).Se lichifiează uşor la temperatura ordinară şi sub presiunea de 3 atm, sau presiunea ordinară şi răcire la -10°C. Se conservă lichid.

Constantele sale fizice sunt: punct de topire, -75°c, punct de fierbere, -10°C, temperatura critică, 157,2°c, iar presiunea critică, 77,7 atm. Molecula de SO₂ este polară, μ=1,61D. Constanta sa dielectrică ξ=20. Este un gaz toxic. Concentraţia maximă de SO₂ admisă în aer este de 0,02 mg/l. Mai menţionăm faptul că SO₂ este un bun dizolvant pentru multe substanţe organice şi anorganice. Aditivul trebuie să aibă un conţinut minim de 99% substnţă activă, iar de apă, de maximum 0,05%. Rezidurile nevolatile nu trebuie să depăşească 0,01%, iar trioxidul de sulf trebuie să fie de maximum 0,1%. Conţinutul de azot şi dioxid de carbon admis este de maximum 0,5%. SO₂ ca şi ceilalţi aditivi de conservare anorganici, pe lângă efectul antiseptic mai prezintă efectul reducător, este agent de înalbire, antioxidant şi inhibitor de îmbrunare enzimatică şi neenzimatică pentru fructe şi legume etc. Are un efect sinergetic cu acidul benzoic şi sorbic.

În must sau vin, SO₂ poate fi liber sau sub formă de săruri acide sau de bisulfiţi. Acţiunea sa antiseptica se manifestă mai pregnant când SO₂ este sub formă liberă.

O caracteristică a SO₂ este aceea că reacţionează şi leagă grupările carbonil (din must sau vin), ca de exemplu polizaharidele, polifenoli, glucoza etc., precum şi substanţele formate de drojdii, ca aldehida acetică, acidul piruvic, acidul α-cetoglutaric sau de mucegaiuri, ca acidul dicetogluconic, cetofructoza etc.

Dozele admise în produsele alimentare

În cele ce urmează se fac referiri la SO₂ şi sulfiţi (sulfit de sodiu, sulfit acid de sodiu, metabisulfit de sodiu de potasiu, sulfit de calciu, sulfit acid de calciu sau sulfit acid de potasiu), iar exprimarea concentraţiei de aditivi încorporaţi în alimente se face sub formă de SO₂. Conform actului normativ, aditivii de adaugă în doza de 200 mg/kg în peşte sărat, în crustacee şi cefalopode proaspete, 150 mg/kg, iar în preparate, 50 mg/kg. În biscuiţi, în amidon (exclusiv amidonul pentru preparatele de înţărcare şi pentru sugari), 50 mg/kg. În arpacaş, 30 mg/kg, iar în cartofi deshidrataţi, 400 mg/kg. Aditivul se adaugă în cartofi decojiţi sau în snacks pe bază de cereale şi cartofi, în doza de 50 mg/kg. În plus cartofii prelucraţi (inclusiv refrigeraţi şi conservaţi), sau aluatul de cartofii, 100 mg/kg. În legume albe deshidratante se admite doza de 400 mg/kg. În legumele albe prelucrate (inclusiv refrigerate şi conservate), 50 mg/kg, iar în roşii deshidratate, 200mg/kg. În pasta de hrean, 800,g/kg, iar în pasta de ceapă şi usturoi, 300 mg/kg. Se mai adaugă în legume şi fructe conservate în oţet, ulei sau saramură (exclusiv măsiline şi ardei graşi în saramură), în doza de 100 mg/kg, în fructe dezhidratate, ca mere şi pere, 600 mg/kg, în banane, 1000 mg/kg, în caise, piersici, struguri, prune, 2000 mg/kg, în altele (inclusiv fructe în coajă), 500 mg/kg, în nucă de cocos dezhidratate, 50 mg/kg.