Aditivii alimentari

1. CE SUNT ADITIVII ALIMENTARI?

Aditivii alimentari sunt substante adaugate intentionat alimentelor pentru a le oferi proprietati suplimentare fata de cele de baza, de exemplu culoare, indulcire sau pentru conservare.

Aditivii alimentari sunt definiti de catre legislatia Uniunii Europene ca "orice substanta care nu este consumata in mod obisnuit ca si ingredient al unui aliment indiferent daca are sau nu valoare nutritiva, adagarea lui intentionata la un produs in scop tehnologic facandu-l componenta directa sau indirecta a acelui produs".

2. CRITERII DE UTILIZARE A ADITIVILOR ALIMENTARI

Utilizarea aditivilor implica un anumit risc determinat de efectele negative, chiar toxice, pe care le pot exercita. Problema care se pune este de a determina obiectiv raportul care exista intre beneficiu si risc in folosirea aditivilor alimentari.

Multi aditivi nu necesita o expertizare aprofundata, deoarece ei fac parte din compozitia normala a unor alimente consummate de mii de ani de catre oameni. Iata cateva exemple: *acidul citric – E 330, cunoscut si folosit ca “sare de lamiae” este principalul acid al fructelor citrice- lamai, portocale, mandarine, grepfruit,*acidul tartaric –E 334, principalul acid din struguri,* acidul malic – E 296, principalul acid din mere ,pere, gutui,* acidul ascorbic (vitamina C) – E 300, din fructe si legume, *acidul lactic – E 270( fig. 1 ), din iaurt, lapte batut, sana, chefir,etc.,*acidul acetic – E 260,din otet, *pectinele – E 440, din multe fructe si legume: mere, pere, gutui, capsuni, coacaze, morcovi, etc,*lecitina – E 322, din galbenusul de ou, grasimile laptelui, ficat, creier, soia, *celuloza – E 461, din fructe, legume, leguminoase, seminte de cereale, paine neagra si intermediara etc.

fig. 1 E270 - Oxidant - Lactic Acid

Multi coloranti utilizati sunt naturali: carotenul (E 160a),capsatina (E160c), ruxibantina (E 160d), luteina (E 161), rosu de sfecla (E 162), riboflavina (E 101). De asemenea substante de gelificare si ingrosare se obtin din semintele, fructele sau gumele unor arbori exotici sau alge: acidul alginic si alginati (E 400-E 404), agar-agar (E 406), caragenan(E 407), guma caruba(E 410), guma guar(E 412), tragacant (E 413), guma xantan (E 415), acid glutamic si glutamate (E 620 – E 625).

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se înţelege orice substanţăcare, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a

cărui adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în

decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament şi

ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componentă a lor.

In listele internaţionale (ca şi în cea naţională), aditivii sunt clasificaţi în 25 de categorii şi numerotaţi specific:

- coloranţi - pentru a schimba sau a da culoare; E100-E182

- conservanţi- substanţe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme; E200-E297

- antioxidanţi - substanţe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin

- protejare împotriva oxidarii (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii); E300-E390

- emulgatori - asigură un amestec omogen între apa şi grăsimile alimentare; E400-E496

- săruri de topire E400-E496

- agenţi de îngrosare- substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare; E400-E496

- agenti de gelifiere- substanţe care permit şi care ajută la formarea gelurilor; E400-E496

- stabilizatori- substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-chimice ale alimentelor, menţinând omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.; E400-E496

O atentie deosebita se acorda aditivilor sintetici. Astfel, in anul 1955, conferinta FAO/OMS asupra substantelor straine adaugate produselor alimentare a recomandat constituirea Comitetului mixt FAO/OMS al expertilor pentru aditivi alimentari, care a decis redactarea Codexului Alimentar. Aceste reglementari, care au fost completate continuu, prevad:

1. Folosirea aditivilor alimentari nu se justifica decat daca raspunde unuia sau mai multor din urmatoarele scopuri: