Alimentația și Amenințarea Bioterorismului

1. ALIMENTAȚIA

1.1. Generalități

Alimentaţia omului reprezintă unul dintre stâlpii fundamentali a construcţiei sale. Sănătatea şi echilibrul fiecăruia, se află în corelaţie directă cu hrană. Deprinderea unei alimentaţii adecvate, aduce, împreună cu alte elemente corecte de comportament, o viaţă sănătoasă. În ceea ce priveşte actul hrănirii, nu este important doar ce mâncăm, ci şi cât, când şi cum ne alimentăm. (C. Gafitanu, 2011).

Alimentul reprezintă un produs mai mult sau mai puţin natural capabil să îi asigure omului energia necesară desfăşurării activităţilor biologice, intelectuale şi fizice, dar şi nutrienţii necesari construcţiilor şi modificărilor celulare. Alimentul este un produs în stare naturală sau prelucrat care serveşte ca hrană (DEX, 1998)

O definire a calităților minimale necesare unui aliment poate fi:alimentele sunt substanțe sau produse care au scopul de îndeplini hrănirea omului. În categoria alimentelor sunt considerate și băuturile, guma de mestecat, ca și alte substanțe ca apa care servesc la pregătirea alimentelor. (Parlamentul UE, 2002).

1.2. Clasificarea alimentelor

Criteriile de clasificare a alimentelor sunt deosebit de variate. Werner Kollath (1942) a clasificat alimentele după valoarea lor nutritiva care depinde de modul lor de preparare. Tabela Kollath sta la baza nutriţiei integrale

Fig 1.1. Tabel Kollath, W Kollath, 1942

Dintre clasificările mai cunoscute realizate după criteriul provenienţei, amintim aici, categorisirea alimentelor în 10 grupe principale, după cum urmează: carne şi derivatele din carne, lapte şi derivatele din lapte, ouă, grăsimi alimentare (lipide vegetale şi animale), pâine şi făinoase, legume, fructe, dulciuri, băuturi nealcoolice și condimente.

Un alt tip de clasificare este piramida cu 6 grupe. (USDA, 2002).

Fig 1.2. Piramida alimentară pe 6 grupe

USDA, 2002

2. BIOTERORISMUL

2.1. Introducere și definiție

Observând așadar importanța alimentației și industriei alimentare se pot crea ”arme” alimentare. Marile puteri europene, care defapt susțin substanțial Coumunitatea Europeană pot fi adevărate ținte privind acest aspect. Astfel s-a creat o atenție mărită asupra bioterorismului. “Terorismul internaţional a devenit plaga cea mai dureroasă a lumii” (C. Bran, 2004).

Termenul “terorism” a fost adus în discuţie pentru prima oară în urmă cu peste 200 de ani (1798) în suplimentul Academiei Franceze. Walter Laqueur (1996) aprecia că între 1936 si 1981 au fost date peste 100 de definiţii ale terorismului, dar niciuna nu este suficient de cuprinzătoare. Britanicii defineau terorismul (1974) intr-o lege “Folosirea violenţei în scopuri politice, incluzând orice recurgere la violenţă în scopul de a plasa publicul sau orice secţiune a publicului într-o stare de teamă”.

Terorismul este unul dintre cele mai complexe şi totodată cele mai complicate fenomene ale lumii contemporane. Când este vorba de terorism, avem aproape întotdeauna, doi poli de interpretare antagonici: dacă la un pol un act este calificat ca terorist, la celălalt el poate fi considerat ca un gest eroic. În această interpretare, factorii culturali sau cei care ţin de tipul de civilizaţie, valorile împărtăşite de o anumită societate au un rol decisiv. Dar nu întotdeauna ei sunt decisivi, ci mai degrabă un anumit raport de forţe, care decide până la urmă caracterul unui act sau al altuia. (Măgureanu, V, 2003).

Terorismul este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazeaza pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva unui stat, organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frică şi intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entităţii respective pentru a o determina să acţioneze în conformitate cu dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin mijloace convenţionale. (Schmid P et al. 1984)