Alimentația și Obezitatea

Introducere

Alimentaţia constituie una din cele mai importante necesităţi fiziologice ale omului. Prin alimentaţie organismul primeşte din mediul înconjurător o serie de “substanţe nutritive” numite şi “nutrienţi” sau “principii nutritive”.

În primul rând, alimentaţia asigură dezvoltarea şi continua renovare a celulelor şi ţesuturilor. În al doilea rând, furnizează energia necesară organismului atât în repaos cât şi în sarcină (efort fizic). În al treilea rând, alimentaţia constituie sursa unor substanţe biologic active, cu caracter indispensabil: aminoacizi esenţiali, vitamine, minerale, acizi graşi, polinesaturaţi şi regulatori ai proceselor metabolice care determină rolul biologic al hranei.

Elementele privind necesarul organismului în substanţe nutritive şi interacţiunea dintre ele sunt sintetizate în teoria alimentaţiei echilibrate. Conform acestei teorii, pentru o buna asimilare a hranei şi o funcţionare optimă a organismului este necesară aprovizionarea acestuia cu toate substanţele nutritive în proporţii bine stabilite între ele. O importanţă deosebită o are echilibrul componenţilor indispensabili pentru care alimentele reprezintă singura sursă a omului şi care au variate implicaţii metabolice, de mare fineţe şi mare ecou.

Cele mai multe din tehnologiile de prelucrare aplicate în industria alimentară modernă determină o diminuare a conţinutului de substanţe nutritive al materiilor prime supuse procesării şi de cele mai multe ori alimentele rezultate au o mare densitate energetică pe un fond scăzut de compuşi biologic activi. Prezentate în forme atrăgătoare sub aspect senzorial, ele influienţează comportamentul alimentar al omului, care selectează produsele în primul rând după cât sunt de atrăgătoare, fără a se gândi la calităţile nutritive pe care le posedă. [CO’99]

Alimentaţia şi obezitatea

Obezitatea este definită ca o acumulare a ţesutului adipos în măsura în care sănătatea poate fi afectată negativ. Acumularea ţesutului adipos din organism indică defecţiuni ale sistemului care asigură energie homeostaziei prin corectarea de influenţe ale mediului, comportament, factori psihologici, machiaj genetic, precum şi starea neurohormonală. Există un spectru care variază, de la obezitatea determinată genetic la obezitatea determinată de comportament, cu pacienţi care au o combinaţie a acestor doi factori cauzali. Mecanismele fiziopatologice variază de-a lungul timpului. În timpul fazei de creştere în greutate, dezechilibru de energie este în primul rând legat de factorii de mediu şi de comportament. Ulterior, schimbările profunde afectează anatomia, biologia, şi funcţiile ţesutului adipos să se dezvolte.

“Obesity: Pathophysiological concepts”

Obesity is defined as an accumulation of body fat to the extent that health may be negatively affected. The accumulation of body fat indicates failure of the system that ensures energy homeostasis by correcting for environmental influences, behavior, psychological factors, genetic makeup, and neurohormonal status. There is a spectrum that ranges from genetically determined obesity to behaviorally determined obesity, with most patients having a mix of these two causative factors. The pathophysiological mechanisms vary over time. During the weight-gain phase, the energy imbalance is primarily related to environmental and behavioral factors. Subsequently, profound changes affecting the anatomy, biology, and function of fat tissue develop. [SD]

Cuvântul Obez (latină obesus - gras, vorace,) înseamnă deosebit de gras, corpolent. Histologic, obezitatea descrie o stare de creştere abnormală de grăsime la nivelul ţesuturilor adipoase (latină panniculus adiposus/fascia superficialis, etc.).

Obezitatea este o stare patologică - din grupul bolilor de nutriţie - sau fiziologică cu potenţial patologic, care se referă la persoanele suprapoderale, (greutatea corporală raportată la înălţime).[WI]

Obezitatea este mai mult rezultatul dereglării mecanismelor adaptative decât al dezechilibrului dintre aportul alimentar şi nevoile nutriţionale ale individului.(Maillard,1999) Adaptarea se situează la nivelul mecanismelor de reglare a apetitului şi a setei, ca urmare a alternanţei dintre rezerve (formate după consum) şi utilizarea rezervelor la un timp după consum. Ea comportă o serie de reacţii de economisire sau din contra, de disipare a energiei, care explică, în limite largi, faptul că greutatea rămâne constantă pe parcursul lunilor sau a anilor, indiferent de aportul energetic al organismului. De aceea, obezitatea nu poate fi redusă numai la anomalii determinate de excesul raţiei energetice (Tolonen, 1990).