Alimente Ecologice

ARGUMENT

Neîncrederea din ce în ce mai mare a consumatorilor în alimentele convenţionale, acutizată de recentele crize ale dioxinei, encefalopatiei spongiforme bovine, de problematica complexă a prezenţei aditivilor precum şi de prezenta antibioticelor şi pesticidelor a condus la apariţia unui puternic curent de reîntoarcere la procesele naturale, la metodele tradiţionale de obţinere a alimentelor şi la produselor tip "fresh-like”.

Nu se poate astăzi, în secolul XXI, concepe însă o despărţire totală de tehnologie şi de metodele moderne de prelucrare, deci aceasta reîntoarcere trebuie privite mai curând ca o modalitate prin care se încearcă găsirea unor soluţii alternative, care să protejeze atât mediul cât şi oamenii de agresiunea necontrolată a unor factori poluanţi ai căror efecte pe termen lung ar putea determina dezechilibre majore la nivelul ecosistemelor.

Justificarea creşterii producţiei alimentelor ecologice poate fi argumentată şi de:

a) păstrarea capabilităţii fermierilor de a realiza profit într-o lume care are nevoie de tot mai puţini producători agricoli pentru populaţia din zonele dezvoltate ale lumii;

b) păstrarea zonelor rurale nepoluate;

c) folosirea unor metode agricole care să conserve solul şi să contribuie la sustenabilitatea pe termen lung a agriculturii (Mayfield, Holt şi Tranter, 2001 ).

Pe piaţa alimentelor ecologice se manifestă distinct tendinţa de creştere rapidă, dar, totodată, se remarcă o cerere fluctuantă (Hamm, 2001 ).

De asemenea, trebuie specificat şi faptul ca un aliment ecologic nu este echivalent cu un aliment sigur şi nu întotdeauna eticheta ecologică reprezintă o garanţie sau, mai exact, un plus de siguranţă faţă de alimentul convenţional. Se confirmă acest lucru şi prin situaţia creată recent în Germania, ca urmare a prezenţei pe piaţa a cărnii ecologice contaminate de la fecalele animalelor. Acest incident sugerează faptul că nu toţi producătorii de alimente ecologice pot fi consideraţi "de încredere".

Este în mod cert necesar să se efectueze cercetări aprofundate, care să analizeze microstructura alimentelor ecologice, pentru a înţelege mai bine compoziţia şi mecanismele de acţiune ale acesteia, comparativ cu produsele convenţionale.

Aceste cercetări ar trebui să se extindă şi să includă toate părţile interesate din lanţul alimentar, respectiv fermierii, autorităţile rurale din zonele agricole ecologice, cercetătorii din industria alimentara, specialiştii din industrie şi nutriţioniştii, precum şi specialiştii în supravegherea pieţelor. Numai astfel se poate acoperi problematica alimentelor ecologice şi se poate analiza influenţa numeroşilor factori care contribuie decisiv la calitatea alimentelor ecologice.

Principalele grupe de produse alimentare şi participanţii din lanţul alimentar al produselor ecologice (ferme, unităţi de cercetare-dezvoltare, producătorii alimentelor ecologice, cadrul legislativ, cerinţele pieţii şi necesităţile consumatorilor) sunt reprezentaţi în fig..l. Modul în care participanţii enumeraţi interacţionează şi îşi reprezintă interesele este determinant pentru calitatea alimentelor care se comercializează pe piaţa produselor ecologice şi de aceea este necesară abordarea în ansamblu a problematicii alimentelor ecologice.

Lanţul alimentar al produselor ecologice până la consumator are ca trăsătură specifică faptul că este format în prezent din cantităţi reduse de produse, care, uneori, străbat un traseu destul de lung, iar costurile de distribuţie sunt de aceea, mari. Intrarea pe piaţă a distribuitorilor de alimente ecologice, a lanţurilor de supemarket-uri, de exemplu Sainsbury, a determinat creşterea ariei de răspândire a produselor şi totodată mărirea lanţului alimentar.

Criticii susţin, din acest motiv, că produsele convenţionale proaspete care au fost cultivate în zone apropiate pieţelor de desfacere au o valoare nutriţională mai mare decât alimentele ecologice, care, uneori, sunt transportate pe distanţe foarte mari (fig..2).

Fig. 2. Lanţul alimentar al produselor ecologice de la materia primă la consumator

Este dificil să definim alimentele prelucrate industrial şi să le încadrăm în grupa alimentelor ecologice. Dacă produsele agricole pot fi încadrate cu uşurinţă în categoria produselor ecologice conform reglementărilor actuale în vigoare, alimentele prelucrate pot fi încadrate în grupa celor ecologice dacă acestea provin din produse/materii prime şi ingrediente ecologice. care îşi păstrează "integritatea" în timpul procesării. prin păstrarea "integrităţii" se înţelege absenţa contaminării cu alimente prelucrate excesiv. Practic nu este suficient să înlocuim materiile prime şi ingredientele dintr-un proces cu materii prime, respectiv ingrediente ecologice pentru a obţine un produs considerat ecologic, cât este necesară aplicarea unor principii de prelucrare minimă, care să satisfacă cerinţele consumatorilor şi să intervină cât mai puţin posibil în structura produselor. La rândul ei, tehnologia de prelucrare trebuie să respecte principiile ecologice.