Extras din proiect
CAPITOLUL I
Generalitati
I.1 Istoric:
Multe secole apa a fost considerata ca un element.
În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scânteii electrice.
În 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizând pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.
În 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si un volum de oxigen.
Apa naturala consta în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa.
Apa pura este întotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).
In evul mediu insa, cand pe o parte a scazut simtitor consumul de apa, iar pe de alta parte nu se respectau conditiile sanitare elementare, multe din cunostintele acumulate privind calitatea apei se pierd si apar inevitabil, numeroase epidemii legate de „bolile hidrice” (ciuma, holera etc.).
Odata cu cresterea rapida a centrelor urbane, s-a pus problema unor alimentari cu apa mai organizate care sa asigure si calitatea necesara a acesteia. Odata cu dezvoltarea tehnicii, prin folosirea pompelor, puse in functiune la inceput cu ajutorul aburului si odata cu introducerea conductelor de presiune din fonta turnata, a fost posibila aparitia primelor centrale moderne de alimentare cu apa, la inceputul secolului al-XIX-lea la Londra si Viena.
Rezervele de apa dulce, destul de reduse si limitate, se micsoreaza an de an, datorita poluarii apelor naturale prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate, sau insuficient epurate.
In conditiile industrializarii si urbanizarii accentuate sursele clasice de apa subterane si izvor nu mai pot satisface cerintele si astfel se apeleaza la alte surse – apele de suprafata – raurile, lacurile, fluviile care au ajuns principalul furnizor de apa.
I.2 Conditii de calitate:
Apele de suprafata prezinta insa o mare impurificare incat potabilizarea lor necesita o serie de operatii limpezirea (decantarea, flocurarea, filtrarea), sterilizarea, aerarea, etc care au ca scop aducerea apei in limitele coonditiilor stabilite prin lege.
Conditiile stabilite pentru apa potabila sunt :
- sa fie transparenta (turbiditate 0) si fara culoare (incolora), fara miros (inodora) si fara gust (insipida);
- sa aiba temperatura de 7-150C (sau temperatura surse naturale);
- sa nu contina bioorganisme;
- cantitatea maxima de subst dizolvate, coloidale sau in suspensie sa fie ceea prevazuta in normele oficiale.
De fapt conditiile de tehnice de calitate pentru apa potabila admise de lege sunt prezentate in tabrlul I.3.
I.3 Principalele conditii tehnice de calitate pentru apa potabila:
Proprietati Caracteristici Concentratii
admisibile Concentratii
admise exceptional
Proprietati organoleptice Miros, grade, max.
Gust, grade, max. 2
2 2
2
Proprietati fizice Conductivitate electrica, S/cm
Culoare, grade, max.
Temperatura, 0C, max.
Turbiditatea, grade, max. 600
15
22
5 6000
30
temperatura naturala a sursei
10
Proprietati
chmice
pH
Duritate totala, grade, max.
Clor rezidual liber, mg/l
Amoniac (NH4+) mg/l, max.
Magneziu (Mg2+), mg/l, max.
Calciu (Ca2+), mg/l, max.
Fier total (Fe2+ + Fe3+), mg/l, max.
Cloruri (Cl-), mg/l, max.
Sulfati (SO42-), mg/l, max.
Azotati (NO2-), mg/l, max.
Azotiti (NO2-), mg/l, max.
Fluor (F-), mag/l, max.
Plumb (Pb2+), mg/l, max.
Arsen (As3+), mg/l, max.
Crom (Cr3+), mg/l, max.
Cianuri (CN-), mg/l, max.
Cupru (Cu2+), mg/l, max.
Hidrogen sulfurat, mag/l, max.
Substante organice, mg KmnO4/l 6,6-7
20
0,1...0,25
0
50
100
0,1
250
200
45
0
1,2
0,05
0,05
0,05
0,01
0,05
0
10 6,6-9
in functie de continutul de Ca2+ si Mg2+
0,05...0,5
5 *
80
180
0,3
400
400
-
0,3*
-
-
-
-
-
0,1
0,1*
12*
Proprietati radioactive Emitatori α, pCurie, max.
Emitator β, pCurie, max. 3
30 -
-
Proprietati bacteoriolo-gice Numar de germeni care se dezvolta la 370C/cm3 Sub 20 -
* Valorile sunt valabile numai pentru ape subterane de mare adancime (peste 60 de m) si cu conditia ca apa sa fie corespunzatoare din punct de vedere bacteorologic.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza Apei Potabile.doc