Analiza Conceptului de Siguranță Alimentară în Contextul Globalizării

Rezumat

În contextul globalizării, siguranţa alimentară a căpătat treptat o importanţă deosebită pentru industrie, consumatori şi factorii de decizie politică datorită conştientizării ameninţărilor la adresa siguranţei produselor alimentare importate. Dezvoltarea comerţului internaţional înseamnă noi riscuri în ceea ce priveşte siguranţa produsele alimentare, precum şi alimente contaminate, care pot fi răspândite pe areale mari cauzând boli la nivel mondial. Acest review trece în revistă aspecte importante în acest domeniu, şi anume definirea conceptului de siguranţă alimentară, natura standardelor de siguranţă alimentară, normele internaţionale, impactul standardelor de siguranţă alimentară asupra comerţului internaţional. De asemenea, această lucrare prezintă legătura dintre siguranţa alimentară şi comerţul internaţional şi modul în care reglementările de siguranţă alimentară, precum şi percepţia riscului, pot duce la fricţiuni comerciale persistente şi chiar la diminuarea comerţului cu produse alimentare.

Totalitatea instituţiilor internaţionale, precum şi guvernele cu legislaţia internă, au obligaţii morale de a proteja consumatorii, garantând că produsele alimentare pe care le cumpără nu sunt dăunătoare pentru sănătatea şi viaţă lor (riscuri provenite din aditivi, toxine, medicamente de uz veterinar, reziduurile de pesticide sau alte alte organisme cauzatoare de boli ce se regăsesc în alimente sau băuturi). Pe de altă parte aceleaşi instituţii armonizează liberalizarea schimburilor comerciale între naţiuni. Acest lucru poate fi realizat, fără a restricţiona comerţul internaţional, în cazul în care toate ţările vor armoniza reglementările naţionale cu standardelor internaţionale utilizate ca bază pentru măsurile lor sanitare.

Cuvinte cheie: cod alimentar, comerţ internaţional, consumatori, siguranţă alimentară

1. Introducere

Astăzi, cei mai mulţi oameni trăiesc în zonele urbane şi îşi cumpără produsele alimentare în supermarketuri. Când citesc etichetele, cumpărătorii, tot mai des, îşi dau seama că produsele alimentare sunt importate. În conformitate cu principiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), produsele (inclusiv alimentare) pot fi liber comercializate cu excepţia cazului în care există dovezi că aceste poduse duc la creşterea riscurilor pentru sănătatea publică şi animală sau pentru mediul înconjurător. Consumatorii pot beneficia, astfel, de produse alimentare proaspete la preţuri competitive.

Când consumatorii cumpără un produs alimentar, apare încrederea implicită că produsul respectiv nu va dauna sănătăţii. În cazul în care ei nu sunt satisfăcuţi de calitate, renunţă la brandul respectiv în favoare altuia, (World Bank, 2009) iar în situaţia în care produsul nu este sigur, consecinţele pot fi, în cel mai bun caz, neplăcute sau, în cel mai rău caz, letale.

În plus, provocările legate de siguranţa alimentară pe pieţele internaţionale, se confruntă cu noi tipuri de probleme şi noi tehnologii (de exemplu, nanotehnologia, modificarea genetică a alimentelor sau clonarea animalelor). Totuşi, un rezultat pozitiv al acestor schimbări, a fost avansarea rapidă a tehnologiei alimentare, a preparării şi ambalării produselor, pentru a oferi siguranţa şi buna calitate a aprovizionării cu alimente. În ciuda existenţei acestor noi descoperiri, poate apărea riscul contaminării alimentelor prin contaminanţi naturali sau care sunt introduşi accidental sau prin tratarea inadecvată a alimentelor.

În final, calitatea şi siguranţa alimentelor se bazeaza pe eforturile tuturor celor implicaţi în lanţul complex, care include producţia agricolă, procesarea, transportul şi consumul. Conform Uniunii Europene (UE) şi Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii (OMS) - siguranţa alimentară este o responsabilitate a tuturor, începând de la originea lor până în momentul în care ajung pe masă.

Pentru a menţine calitatea şi siguranţa alimentelor de-a lungul lanţului amintit, este nevoie atat de proceduri care să asigure faptul că alimentele sunt integre, precum şi de proceduri de monitorizare care să asigure ducerea la capăt a operaţiunilor în bune condiţii.