Animale transgenice în medicina umană și farmaceutică

Utilizări ale animalelor transgenice

Obținerea unor produse industriale sau de consum;

În cercetarea bolilor umane;

În industria farmaceutică;

La obținerea unor țesuturi pentru implanturi;

Pentru îmbunătățirea rezistenței la boli a animalelor;

Obținerea unor modelele experimentale ale performanțelor fenotipice;

Pentru tratamente medicale.

Avantajele obținerii animalelor transgenice:

sunt folosite la crearea unor noi medicamente și tratamente pentru boli;

sunt mai profitabile și, prin urmare, aduc beneficii în agricultură și industrie;

contribuie la rezistența la boli a animalelor și oamenilor;

vor fi folosite în studii ulterioare, ajutând la mai multe descoperiri în cercetarea științifică.

Dezavantajele obținerii animalelor transgenice

animalele transgenice au o rată scăzută de supraviețuire;

au probleme de reproducere;

pot apărea mutații și tulburări funcționale;

apar probleme etice.

ȘOARECI TRANSGENICI

Tehnologia transgenică a fost dezvoltată și perfecționată la șoarecii de laborator. De la începutul anilor 1980 sute de gene diferite au fost introduse în ADN-ul diferiților șoareci. Aceste studii au contribuit la înțelegerea reglării genelor, a dezvoltării tumorii, a specificității imunologice, genetica moleculară a dezvoltării și multe alte procese biologice fundamentale.

Șoarecii transgenici au jucat de asemenea un rol în examinarea fezabilității producției industriale a medicamentelor pentru uz uman. Pentru transgeneză ADN-ul poate fi:

-introdus la șoarece prin vectori retrovirali ce infectează celula embrionilor în stadiu incipient înaintea implantării în primitorul femelă;

-microinjecția pronucleului masculin în ovulul fertilizat;

-introducerea de celule stem modificate genetic într-un embrion în stadiu incipient înainte de implantare într-un primitor femelă.

Șoarecii transgenici pot fi produși prin transfecția celulelor stem, urmată de crearea embrionilor himerici. Celulele stem au capacitatea de a se diferenția în orice tip de țesut care contribuie la dezvoltarea embrionilor. Capacitatea celulelor stem de a participa la procesele germinative necesită condiții speciale de cultivare în care să poată fi păstrate în stare nediferențiată. În culturi, ADN-ul poate fi implantat prin transfecție virală sau transducție în celulele stem. Pentru a confirma că transgena a fost integrată, se efectuează teste de PCR sau blotting.

Celulele stem transfectate sunt introduse în embrionul șoarecelui gazdă în faza de blastocit, unde se amestecă printre celelalte celule din embrion. Acest proces produce un embrion himeric. Majoritatea celulelor stem care sunt folosite, provin de la șoareci maro (agouti), tulpina 129, cu gena dominantă, iar strategic, embrionii folosiți sunt negri. Amestecul de gene poate fi observat în faza embrionară prin utilizarea unor markeri specifici, iar embrionul rezultat în urma acestei combinații este o himeră a cărei blăniță are pete negre și maro.